id
large_stringlengths 8
14
| title
large_stringlengths 1
203
| url
large_stringlengths 31
249
| date_modified
large_stringdate 2010-07-23 22:57:27
2025-08-21 00:46:13
| text
large_stringlengths 5
5.32M
| token_count
int64 4
268k
|
|---|---|---|---|---|---|
rowiki/3217748
|
Autostrada A624 (Franța)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Autostrada_A624_(Fran%C8%9Ba)
|
2025-03-18T20:53:17Z
|
# Autostrada A624 (Franța)
Autostrada A624 este o autostradă urbană care leagă centura orașului Toulouse de nodul rutier Purpan, ajungând la RN 124 în zona Colomiers, în suburbia toulousană.
Este o penetrare urbană neconcesionată, cu o lungime de 4 kilometri, pusă în funcțiune la sfârșitul anilor 1980. Asigură conexiunea cu Rocade Arc-en-Ciel, o centură suburbană care leagă Colomiers de A64, în paralel cu Périphérique Ouest. În ciuda prelungirii sale spre Pibrac și a conexiunii cu devierea din Léguevin în 2010, rămâne congestionată în orele de vârf până la limita departamentului Gers.
Traseul Toulouse-Auch nu va fi integral amenajat cu 2×2 benzi decât după finalizarea modernizării la standarde de autostradă a drumului RN124.
## Istoric
Autostrada a fost construită spre sfârșitul anilor 1980 pentru a lega devierea din Colomiers de la nodul rutier Fontaine Lumineuse la centura de vest a orașului Toulouse.
La început, o parte a drumului era doar o șosea cu două sensuri, mărginită de platani, care intra în cartierul Saint-Martin-du-Touch.
## Traseu
| De la A620 la RN124; secțiune gratuită, neconcesionată, administrată de DIR Sud-Ouest. | | |
| A620 E72 | | |
| A624 | | |
| Intersecție | Nod rutier între A620 și A624: A62 (Paris, Bordeaux), A68 (Albi), Toulouse-centru; A61 (Montpellier), A64 (Tarbes, Lourdes), Toulouse-Mirail. | A620 A62 A68 A61 A64 |
| 1 - Ancely | Cartier deservit: Toulouse-Ancely, Hôpital Purpan, Casselardit, Lardenne, Saint-Cyprien. | M2 |
| Intersecție | Nod rutier între M902 și A624: Aeroportul Toulouse–Blagnac, Cornebarrieu, Blagnac. | M902 |
| Intersecție | Nod rutier între M980 și A624: Cugnaux, Tournefeuille (nod rutier parțial). | M980 |
| 2 - La Crabe | Cartiere deservite: Saint-Martin-du-Touch, Situri Airbus. | |
| 3 - Parc Aéronautique | Orașe deservite: Colomiers-Est, Colomiers-Ramassis, Parc Aeronautic, Situri Airbus, Airbus-Colomiers, Bascule-Oratoriu. | |
| A624 | | |
| RN124 | | |
| 743
|
rowiki/3217840
|
Melba (film)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Melba_(film)
|
2025-03-19T12:46:35Z
|
# Melba (film)
Melba (titlul original: în engleză Melba) este un film biografic american din 1953, realizat de Lewis Milestone. Filmul, distribuit de United Artists, tratează fictiv despre viața cântăreței de operă australiană Nellie Melba (1861–1931).
Protagoniștii filmului sunt actorii Patrice Munsel, Robert Morley, John McCallum și John Justin.
## Rezumat
La sfârșitul anilor 1890, celebra cântăreață de operă Nellie Melba este invitată să cânte pentru Regina Victoria la Castelul Windsor. Prima ei melodie, „Comin’ Thro’ the Rye”, îi trezesc amintiri din copilăria ei într-o fermă de vite de lângă Melbourne, Australia.
Thomas Mitchell, tatăl lui Nellie, i-a făcut posibil studiul de canto la Paris. În ziua plecării ei, în bisericuța în care a fost solistă se rostesc rugăciuni pentru fericirea și succesul ei. În gară, iubitul ei Charles Armstrong este foarte supărat că îl părăsește. La Paris, după o încurcătură în cazarea ei, unde este suspectată că ar fi prostituată, Nellie îl întâlnește pe englezul Eric Walton, un tânăr bon vivant, care o invită la cină. În restaurant, Nellie cântă o arie de operă pentru oaspeți. Eric realizează că ar putea deveni o mare cântăreață și îi sugerează să învețe cu legendara profesoară de canto Madame Mathilde Marchesi. Întrucât doamna Marchesi este pensionară și are nevoie de îngrijiri medicale, Eric aranjează ca Nellie să-i împingă scaunul cu rotile în timpul unei ieșiri la plimbare într-un parc. În cele din urmă, Nellie poate să cânte pentru ea. În ciuda bolii ei, Marchesi decide să o preia pe Nellie și încep o serie de lecții foarte intensive și foarte stricte.
Într-o zi, Eric vizitează casa lui Marchesi cu Paul Brotha, directorul Operei din Bruxelles, care neanunțat o ascultă pe Nellie cântând. Brotha vrea s-o angajeze pentru un spectacol, dar din moment ce Marchesi nu îi permite lui Nellie să cânte încă în public, Brotha și Nellie vin cu un plan prin care ea cântă pentru o seară și apoi se întoarce la Paris fără ca Marchesi să afle. Ei aleg numele de scenă Melba, derivat din Melbourne, iar Nellie debutează ca „Gilda” în Rigoletto și este bine primită. După întoarcerea ei la Paris, Marchesi exersează cu ea nenumărate game vocale și îi dezvăluie că știe despre debutul ei și este foarte fericită pentru ea. Marchesi aranjează intrarea ei pe scenă în Lucia di Lammermoor la celebra Covent Garden Opera House din Londra. Cesar Carlton, proprietarul aristocratic al hotelului din Londra în care este cazată, o întâmpină pe Nellie și o duce la operă, dar apoi o lasă pe scena goală. În timp ce stă pe scena unde au stat toți marii cântăreți, imaginându-și cum cântau: Giulia Grisi, Jean Lassalle, Charles Santley, Adelina Patti și balerinii familiei Taglioni. Mai târziu, Cesar îi spune că va organiza o petrecere în cinstea ei după premieră. Dar, în entuziasmul debutului ei extrem de reușit, ea uită de petrecerea lui Cesar și merge la cină cu Eric. Cesar este supărat pe ea pentru că jumătate din Londra o aștepta la petrecere, dar în cele din urmă o iartă și o sărută.
După spectacolele la Paris, Nellie cântă la Monte Carlo și se bucură de atenția lui Eric și a lui Cesar. Eric aranjează ca ea să se întâlnească cu impresarul american Oscar Hammerstein I, care o invită să se alăture Companiei sale de Opera din Manhattan, cu care încearcă să rupă monopolul Operei Metropolitane. Dar Charles, fostul iubit al lui Nellie și acum un crescător de vite de mare succes, îi face o surpriză venind la Monte Carlo. Se căsătoresc imediat, iar în luna de miere Charles încearcă să-și gestioneze interesele în Australia în timp ce se ocupă de cerințele carierei soției sale. După spectacole la Milano și Sankt Petersburg, se întorc la Monte Carlo, unde Hammerstein îi spune lui Charles că Nellie i-a respins contractul și vrea să renunțe la cariera ei pentru a se întoarce în Australia. Hammerstein îi cere lui Charles permisiunea pentru a o convinge să continue să cânte. Cu toate acestea, la Londra, Charles este supărat de reporterii care se referă la el drept „domnul Melba”. Deși Nellie află că Charles vrea să se întoarcă în Australia, Hammerstein o convinge că trebuie să-și continue cariera. După ce ea și Charles împărtășesc un toast prietenesc pentru cucerirea iminentă a New York-ului de către ei, Nellie zdrobită îl părăsește, plecând spre Covent Garden, unde vizionează un spectacol cu Romeo și Julieta.
## Distribuție
- Patrice Munsel – Nellie Melba
- Robert Morley – Oscar Hammerstein I
- John McCallum – Charles Armstrong
- John Justin – Eric Walton
- Alec Clunes – Cesar Carlton
- Martita Hunt – Mathilde Marchesi
- Sybil Thorndike – Regina Victoria
- Joseph Tomelty – Thomas Mitchell
- Beatrice Varley – Aunt Catherine
- Theodore Bikel – Paul Brotha
- Cecile Chevreau – Annette
- Violetta Elvin – prima balerina
- Marcel Poncin – Roger
- Robert Rietty – polițistul italian (nemenționat)
## Melodii din film
Au fost interpretate următoarele arii sub bagheta lui Warwick Braithwaite:
- O luce di quest'anima din opera Linda di Chamounix de Gaetano Donizetti, libretul de Gaetano Rossi
- Caro nome din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi, libretul Francesco Maria Piave
- Il dolce suono din opera Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, libretul Salvadore Cammarano
- Chacun le sait din opera Fiica regimentului de Gaetano Donizetti, libretul de Jean-François Bayard și Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges
- Una voce poco fa din opera Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, libretul de Cesare Sterbini
- O soave faniculla din opera Boema de Giacomo Puccini, libretul de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa
- Voi che sapete che cosa è amor din opera Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart, libretul de Lorenzo Da Ponte
- Arie din opera Faust de Charles Gounod, libretul de Jules Barbier și Michel Carré
- Vissi d’arte din opera Tosca de Giacomo Puccini, Libretto von Giuseppe Giacosa și Luigi Illica
- Libiamo ne’ lieti calici din opera Traviata de Giuseppe Verdi, libretul de Francesco Maria Piave
- O pur bonheur din opera Romeo și Julieta de Charles Gounod, libretul de Jules Barnier și Michel Carré
Au fost incluse și următoarele melodii:
- Comin’ Thro’ the Rye text de Robert Burns
- Ave Maria de Johann Sebastian Bach și Charles Gounod
- Serenade de Charles Gounod
- Auf Flügeln des Gesanges de Felix Mendelssohn Bartholdy
- Dreamtime de Mischa Spoliansky și Norman Newell
- Muzica de balet Segovia din opera Robert le diable de Giacomo Meyerbeer
## Lansare
Filmul Melba a avut premiera în New York City pe data de 24 iunie 1953.
În România premiera filmului a avut loc la data de 9 ianuarie 1959 la cinematografele „Magheru” din capitală.
| 2,145
|
rowiki/3217861
|
Pai, Verona
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pai,_Verona
|
2025-03-19T13:56:51Z
|
# Pai, Verona
Pai este o frazione a comunei Torri del Benaco, din provincia Verona, regiunea Veneto, Italia. Se află pe malul lacului Garda.
## Demografie
Torri del Benaco - evoluția demografică
| | Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
| 134
|
rowiki/3217873
|
Berg en Dal
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Berg_en_Dal
|
2025-03-19T17:29:09Z
|
# Berg en Dal
Berg en Dal este o comună și o localitate în Gelderland, Țările de Jos.
| 30
|
rowiki/3217987
|
Listă de filme de sabie și vrăjitorie
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_filme_de_sabie_%C8%99i_vr%C4%83jitorie
|
2025-03-20T06:40:04Z
|
# Listă de filme de sabie și vrăjitorie
Următoarea este o listă cronologică de filme de sabie și vrăjitorie. Acestea tind să se concentreze pe eroi singuri, romantism și magie:
### Anii 1920
- Die Nibelungen (1924)
### Anii 1940
- The Iron Crown (1941)
- Kashchey the Deathless (1944)
### Anii 1950
- The Magic Sword (1950)
- Prince Valiant (1954)
- Balada voinicului (1956)
- A șaptea călătorie a lui Sinbad (1958)
- Sleeping Beauty (1959, animație)
- Hercules Unchained (1959)
### Anii 1960
- Hercules in the Haunted World (1962)
- Jack the Giant Killer (1962)
- The Magic Sword (1962)
- Jason and the Argonauts (1963)
- Hercules the Avenger (1965)
- Treasure of the Petrified Forest (1965)
- The Great Adventure of Horus, Prince of the Sun (1968, anime)
### Anii 1970
- Ruslan and Ludmila (1972)
- The Golden Voyage of Sinbad (1973)
- Sinbad and the Eye of the Tiger (1977)
- Wizards (1977, animated)
- Jabberwocky (1977)
- The Hobbit (1977, animated)
- The Lord of the Rings (1978, animație)
- Warlords of Atlantis (1978)
### Anii 1980
- Black Angel (1980)
- Hawk the Slayer (1980)
- The Return of the King (1980, animație)
- Clash of the Titans (1981)
- Dragonslayer (1981)
- Excalibur (1981)
- Heavy Metal (1981)
- The Archer (film TV) (1982)
- Ator l'invincibile (1982) (Ator 1)
- The Sword of the Barbarians (1982)
- The Beastmaster (1982)
- Conan the Barbarian (1982)
- The Flight of Dragons (1982, animated)
- The Last Unicorn (1982, animație)
- Gunan, King of the Barbarians (1982)
- Hero (1982)
- The Sword and the Sorcerer (1982)
- Sorceress (1982)
- Conquest (1983)
- Ironmaster (1983)
- Thor the Conqueror (1983)
- Deathstalker (1983)
- Fire and Ice (1983, animație)
- Hearts and Armour (1983)
- Hercules (1983)
- Hundra (1983)
- Krull (1983)
- The Throne of Fire (1983)
- Ator 2 - L'invincibile Orion (1984) (Ator 2)
- Conan the Destroyer (1984)
- The Devil's Sword (1984)
- The NeverEnding Story (1984)
- Sword of the Valiant (1984)
- The Warrior and the Sorceress (1984)
- Barbarian Queen (1985)
- The Black Cauldron (1985, animație)
- Ladyhawke (1985)
- Legend (1985)
- Red Sonja (1985)
- Starchaser: The Legend of Orin (1985)
- Wizards of the Lost Kingdom (1985)
- Amazons (1986)
- Highlander (1986)
- The Barbarians (1987)
- Deathstalker II (1987)
- (Mio in) The Land of Faraway (1987)
- Stormquest (1987)
- Iron Warrior (1987) (Ator 3)
- Masters of the Universe (1987)
- The Princess Bride (1987)
- Deathstalker III (1988)
- Willow (1988)
- Wizards of the Lost Kingdom II (1989)
- Erik the Viking (1989)
- Sinbad of the Seven Seas (1989)
### Anii 1990
- The NeverEnding Story II: The Next Chapter (1990)
- Quest for the Mighty Sword (1990) (Ator 4)
- Barbarian Queen II: The Empress Strikes Back (1990)
- Beastmaster 2: Through the Portal of Time (1991)
- Deathstalker IV: Match of Titans (1991)
- Wizards of the Demon Sword (1991)[2]
- Army of Darkness (1992)
- Quest of the Delta Knights (1993)
- The NeverEnding Story III (1994)
- Yamato Takeru (1994)
- First Knight (1995)
- Beastmaster III: The Eye of Braxus (1996)
- Dragonheart (1996)
- Kull the Conqueror (1997)
- The 13th Warrior (1999)
### Anii 2000
- Dungeons and Dragons (2000)
- Dragonheart: A New Beginning (2000)
- Demonicus (2001)
- The Hexer (2001)
- The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring (2001)
- The Scorpion King (2002)
- Ariana's Quest (2002)
- The Lord of the Rings: The Two Towers (2002)
- Barbarian (2003)
- The Lord of the Rings: The Return of the King (2003)
- Dark Kingdom: The Dragon King (2004)
- Beowulf & Grendel (2005)
- BloodRayne (2005)
- Wolfhound (2006)
- Beowulf (2007)
- In the Name of the King (2007)
- The Scorpion King 2: Rise of a Warrior (2008)
- The Pagan Queen (2009)
### Anii 2010
- Tales of an Ancient Empire (2010)[3]
- Conan the Barbarian (2011)[4]
- Harry Potter and the Deathly Hallows – Part 2 (2011)
- In the Name of the King 2: Two Worlds (2011)
- Ronal the Barbarian (2011, animated)
- Your Highness (2011)
- The Scorpion King 3: Battle for Redemption (2012)
- The Hobbit: An Unexpected Journey (2012)
- Epic (2013)
- The Hobbit: The Desolation of Smaug (2013)
- Mythica: A Quest for Heroes (2014)
- The Hobbit: The Battle of the Five Armies (2014)
- The Scorpion King 4: Quest for Power (2015)
- Dragonheart 3: The Sorcerer's Curse (2015)
- Mythica: The Darkspore (2015)
- Mythica: The Necromancer (2015)
- Mythica: The Iron Crown (2016)
- Mythica: The Godslayer (2016)
- Warcraft (2016)
- Dragonheart: Battle for the Heartfire (2017)
### Anii 2020
- Dragonheart: Vengeance (2020)
- The Spine of Night (2021)
- The Green Knight (2021)
- The Northman (2022)
- Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves (2023)
- Mythica: Stormbound (2024)
- Red Sonja (2025)
| 1,600
|
rowiki/3217992
|
Lista filmelor fantastice cu cele mai mari încasări
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_filmelor_fantastice_cu_cele_mai_mari_%C3%AEncas%C4%83ri
|
2025-03-20T07:35:27Z
|
# Lista filmelor fantastice cu cele mai mari încasări
Aceasta este lista filmelor fantastice cu cele mai mari încasări:
## Filmele fantastice cu cele mai mari încasări
Următoarea este o listă cu cele mai bune filme fantastice din toate timpurile. Primele 11 sunt printre filmele cu cele mai mari încasări din toate timpurile. Filmele cu supereroi și filmele științifico-fantastice au adesea unele elemente de fantezie, dar nu sunt incluse aici, având propriile liste separate.
| Loc | Film | Încasări mondiale | An | Ref |
| --- | -------------------------------------------------------------- | ----------------- | ---- | ----------- |
| 1 | Regatul de Gheață 2 | 1.450.026.933$ | 2019 | [ 2 ] |
| 2 | Barbie | 1.445.638.421$ | 2023 | [ 3 ] |
| 3 | Super Mario Bros: Filmul | 1.362,680.539$ | 2023 | [ 4 ] [ 5 ] |
| 4 | Harry Potter și Talismanele Morții. Partea 2 | 1.342.321.665$ | 2011 | [ 2 ] |
| 5 | Regatul de gheață | $1.290.000.000 | 2013 | |
| 6 | Beauty and the Beast | $1,263,521,126 | 2017 | [ 2 ] |
| 7 | The Lord of the Rings: The Return of the King | $1,150,779,825 | 2003 | [ 2 ] |
| 8 | Pirates of the Caribbean: Dead Man's Chest | $1,066,179,725 | 2006 | [ 2 ] |
| 9 | Aladdin | $1,050,693,953 | 2019 | [ 2 ] |
| 10 | Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides | $1,045,713,802 | 2011 | [ 2 ] |
| 11 | Alice in Wonderland | $1,025,467,110 | 2010 | [ 2 ] |
| 12 | The Hobbit: An Unexpected Journey | $1,017,003,568 | 2012 | [ 2 ] |
| 13 | Harry Potter and the Philosopher's Stone | $1,006,968,171 | 2001 | [ 2 ] |
| 14 | Harry Potter and the Deathly Hallows – Part 1 | $976,941,486 | 2010 | [ 2 ] |
| 15 | The Jungle Book | $967,724,775 | 2016 | [ 2 ] |
| 16 | Jumanji: Welcome to the Jungle | $962,542,945 | 2017 | [ 2 ] |
| 17 | Pirates of the Caribbean: At World's End | $960,996,492 | 2007 | [ 2 ] |
| 18 | The Hobbit: The Desolation of Smaug | $958,366,855 | 2013 | [ 2 ] |
| 19 | The Hobbit: The Battle of the Five Armies | $956,019,788 | 2014 | [ 2 ] |
| 20 | The Lord of the Rings: The Two Towers | $947,495,095 | 2002 | [ 2 ] |
| 21 | Harry Potter and the Order of the Phoenix | $942,172,396 | 2007 | [ 2 ] |
| 22 | Harry Potter and the Half-Blood Prince | $934,454,096 | 2009 | [ 2 ] |
| 23 | Shrek 2 | $919,838,758 | 2004 | [ 2 ] |
| 24 | The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring | $897,690,072 | 2001 | [ 2 ] |
| 25 | Harry Potter and the Goblet of Fire | $896,678,241 | 2005 | [ 2 ] |
| 26 | Harry Potter and the Chamber of Secrets | $879,602,366 | 2002 | [ 2 ] |
| 27 | The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 2 | $829,747,654 | 2012 | [ 2 ] |
| 28 | Fantastic Beasts and Where to Find Them | $814,044,001 | 2016 | [ 2 ] |
| 29 | Shrek the Third | $813,367,380 | 2007 | [ 6 ] |
| 30 | Coco | $807,817,888 | 2017 | [ 2 ] |
| 31 | Jumanji: The Next Level | $800,059,707 | 2019 | [ 2 ] |
| 32 | Harry Potter and the Prisoner of Azkaban | $797,361,618 | 2004 | [ 2 ] |
| 33 | Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales | $794,881,442 | 2017 | [ 2 ] |
| 34 | Maleficent | $758,411,779 | 2014 | [ 2 ] |
| 35 | Shrek Forever After | $752,600,867 | 2010 | [ 2 ] |
| 36 | The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe | $745,013,115 | 2005 | [ 7 ] |
| 37 | Ne Zha | $742,718,496 | 2019 | [ 8 ] |
| 38 | Up | $735,099,102 | 2009 | [ 9 ] |
| 39 | Wicked | $727,842,085 | 2024 | [ 10 ] |
| 40 | The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 1 | $712,171,856 | 2011 | [ 11 ] |
| 41 | The Twilight Saga: New Moon | $709,827,462 | 2009 | [ 12 ] |
| 42 | The Twilight Saga: Eclipse | $698,491,347 | 2010 | [ 13 ] |
| 43 | Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald | $654,855,901 | 2018 | [ 14 ] |
| 44 | Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl | $654,264,015 | 2003 | [ 15 ] |
| 45 | Wonka | $631,042,612 | 2023 | [ 16 ] |
| 46 | How to Train Your Dragon 2 | $621,537,519 | 2014 | [ 17 ] |
| 47 | Night at the Museum | $574,481,229 | 2006 | [ 18 ] |
| 48 | The Smurfs | $563,749,323 | 2011 | [ 19 ] |
| 49 | Puss in Boots | $554,987,477 | 2011 | [ 20 ] |
| 50 | Cinderella | $542,358,331 | 2015 | [ 21 ] |
## Vezi și
- Lista filmelor cu cele mai mari încasări
- Lista filmelor de groază cu cele mai mari încasări
- Lista filmelor științifico-fantastice cu cele mai mari încasări
- Lista filmelor cu supereroi cu cele mai mari încasări
| 1,883
|
rowiki/3218003
|
Lista filmelor cu supereroi cu cele mai mari încasări
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_filmelor_cu_supereroi_cu_cele_mai_mari_%C3%AEncas%C4%83ri
|
2025-03-20T07:41:54Z
|
# Lista filmelor cu supereroi cu cele mai mari încasări
Aceasta este lista filmelor cu supereroi cu cele mai mari încasări:
## Filme cu cele mai mari încasări
| Loc | Film | Încasări mondiale | An | Supereroi | Sursă | Ref |
| --- | ------------------------------------------- | ----------------- | ---- | ----------------------- | -------------- | ------------- |
| 1 | Avengers: Endgame | 2,799,439,100$ | 2019 | Avengers | Marvel | [ 1 ] |
| 2 | Avengers: Infinity War | 2,048,359,754$ | 2018 | Avengers | Marvel | [ 2 ] |
| 3 | Spider-Man: No Way Home | 1,926,899,310$ | 2021 | Spider-Man | Marvel | [ 3 ] |
| 4 | The Avengers | 1,518,812,988$ | 2012 | Avengers | Marvel | [ 4 ] |
| 5 | Avengers: Age of Ultron | 1,402,809,540$ | 2015 | Avengers | Marvel | [ 5 ] |
| 6 | Black Panther | $1,346,913,171 | 2018 | Black Panther | Marvel | [ 6 ] |
| 7 | Deadpool & Wolverine | $1,338,073,645 | 2024 | Deadpool and Wolverine | Marvel | [ 7 ] |
| 8 | Incredibles 2 | $1,242,805,359 | 2018 | The Incredibles | Pixar | [ 8 ] |
| 9 | Iron Man 3 | $1,215,577, 205 | 2013 | Iron Man | Marvel | [ 9 ] |
| 10 | Captain America: Civil War | $1,153,304,495 | 2016 | Captain America | Marvel | [ 10 ] |
| 11 | Aquaman | $1,148,161,807 | 2018 | Aquaman | DC | [ 11 ] |
| 12 | Spider-Man: Far From Home | $1,131,927,996 | 2019 | Spider-Man | Marvel | [ 12 ] |
| 13 | Captain Marvel | $1,131,416,446 | 2019 | Captain Marvel | Marvel | [ 13 ] |
| 14 | The Dark Knight Rises | $1,081,041,287 | 2012 | Batman | DC | [ 14 ] |
| 15 | Joker | $1,078,751,311 | 2019 | Joker | DC | [ 15 ] |
| 16 | The Dark Knight | $1,006,222,205 | 2008 | Batman | DC | [ 16 ] |
| 17 | Doctor Strange in the Multiverse of Madness | $955,775,804 | 2022 | Doctor Strange | Marvel | [ 17 ] |
| 18 | Spider-Man 3 | $890,871,626 | 2007 | Spider-Man | Marvel | [ 18 ] |
| 19 | Spider-Man: Homecoming | $880,166,924 | 2017 | Spider-Man | Marvel | [ 19 ] |
| 20 | Batman v Superman: Dawn of Justice | $873,634,919 | 2016 | Batman and Superman | DC | [ 20 ] |
| 21 | Guardians of the Galaxy Vol. 2 | $863,756,051 | 2017 | Guardians of the Galaxy | Marvel | [ 21 ] |
| 22 | Black Panther: Wakanda Forever | $859,208,836 | 2022 | Black Panther | Marvel | [ 22 ] |
| 23 | Venom | $856,085,151 | 2018 | Venom | Marvel | [ 23 ] |
| 24 | Thor: Ragnarok | $853,983,879 | 2017 | Thor | Marvel | [ 24 ] |
| 25 | Guardians of the Galaxy Vol. 3 | $845,555,777 | 2023 | Guardians of the Galaxy | Marvel | [ 25 ] [ 26 ] |
| 26 | Wonder Woman | $821,847,012 | 2017 | Wonder Woman | DC | [ 27 ] |
| 27 | Spider-Man | $821,708,551 | 2002 | Spider-Man | Marvel | [ 28 ] |
| 28 | Spider-Man 2 | $788,976,453 | 2004 | Spider-Man | Marvel | [ 29 ] |
| 29 | Deadpool 2 | $785,046,920 | 2018 | Deadpool | Marvel | [ 30 ] |
| 30 | Deadpool | $783,112,979 | 2016 | Deadpool | Marvel | [ 31 ] |
| 31 | Guardians of the Galaxy | $773,328,629 | 2014 | Guardians of the Galaxy | Marvel | [ 32 ] |
| 32 | The Batman | $770,836,163 | 2022 | Batman | DC | [ 33 ] |
| 33 | Thor: Love and Thunder | $760,928,081 | 2022 | Thor | Marvel | [ 34 ] |
| 34 | The Amazing Spider-Man | $757,930,663 | 2012 | Spider-Man | Marvel | [ 35 ] |
| 35 | Suicide Squad | $746,846,894 | 2016 | Suicide Squad | DC | [ 36 ] |
| 36 | X-Men: Days of Future Past | $746,045,700 | 2014 | X-Men | Marvel | [ 37 ] |
| 37 | The Matrix Reloaded | $741,847,937 | 2003 | Neo | The Wachowskis | [ 38 ] [ 39 ] |
| 38 | Captain America: The Winter Soldier | $714,421,503 | 2014 | Captain America | Marvel | [ 40 ] |
| 39 | The Amazing Spider-Man 2 | $708,982,323 | 2014 | Spider-Man | Marvel | [ 41 ] |
| 40 | Spider-Man: Across the Spider-Verse | $690,516,673 | 2023 | Spider-Man | Marvel | [ 42 ] [ 43 ] |
| 41 | Doctor Strange | $677,718,395 | 2016 | Doctor Strange | Marvel | [ 44 ] |
| 42 | Man of Steel | $668,045,518 | 2013 | Superman | DC | [ 45 ] |
| 43 | Justice League | $657,924,295 | 2017 | Justice League | DC | [ 46 ] |
| 44 | Big Hero 6 | $657,818,612 | 2014 | Big Hero 6 | Marvel | [ 47 ] |
| 45 | Thor: The Dark World | $644,571,402 | 2013 | Thor | Marvel | [ 48 ] |
| 46 | The Incredibles | $631,607,053 | 2004 | The Incredibles | Pixar | [ 49 ] |
| 47 | Hancock | $624,386,746 | 2008 | Hancock | Vincent Ngo | [ 50 ] |
| 48 | Iron Man 2 | $623,933,331 | 2010 | Iron Man | Marvel | [ 51 ] |
| 49 | Ant-Man and the Wasp | $622,674,139 | 2018 | Ant-Man and Wasp | Marvel | [ 52 ] |
| 50 | Logan | $619,021,436 | 2017 | Wolverine | Marvel | [ 53 ] |
## Vezi și
- Listă de filme cu supereroi
- Lista filmelor cu cele mai mari încasări
- Lista filmelor de groază cu cele mai mari încasări
- Lista filmelor fantastice cu cele mai mari încasări
- Lista filmelor științifico-fantastice cu cele mai mari încasări
| 2,039
|
rowiki/3217977
|
Viforul Dacia București (rugby)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Viforul_Dacia_Bucure%C8%99ti_(rugby)
|
2025-03-20T09:28:49Z
|
# Viforul Dacia București (rugby)
Viforul Dacia București a fost un club de rugby din București, România, înființat în 1932. În total, Stadiul Român avea să cucerească nouă (4) titluri naționale, ultimul în ediția 1945/46 a campionatului, și 5 cupe ale României.
## Palmares
Liga Națională de Rugby:
Campioni (4) : 1939/40, 1941/42, 1942/43, 1945/46
Vicecampioni (3) : 1938/39, 1940/41, 1946/47
Locul 3 (1) : 1937/38
Cupa României:
Câștigători (5) : 1934, 1939, 1942, 1945, 1946
Finaliști (1) : 1938
| 250
|
rowiki/3218074
|
Scientific American Frontiers
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Scientific_American_Frontiers
|
2025-03-20T14:13:32Z
|
# Scientific American Frontiers
Scientific American Frontiers a fost o emisiune de știință difuzată în Statele Unite ale Americii la canalul PBS(d) din 1990 până în 2005. A fost produsă de Chedd-Angier pentru revista Scientific American. Prezentatorul primelor trei sezoane a fost profesorul MIT Woodie Flowers(d), iar următoarele 12 sezoane au fost prezentate de actorul Alan Alda. Acestui fapt se datorează cea de-a doua denumire sub care era cunoscută emisiunea – „Alan Alda in Scientific American Frontiers”.
| 163
|
rowiki/3218032
|
Steaua Nordului (film din 1943)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_Nordului_(film_din_1943)
|
2025-03-20T17:51:35Z
|
# Steaua Nordului (film din 1943)
Steaua Nordului (titlul original: în engleză The North Star) este un film dramatic american, realizat în 1943 de regizorul Lewis Milestone, după povestirea originală a lui Lillian Hellman, protagoniști fiind actorii Anne Baxter, Dana Andrews, Walter Huston și Walter Brennan.
Subiectul filmului descrie despre rezistența locuitorilor ucraineni din satul Steaua Nordului, prin tactici de partizani, împotriva invadatorilor germani în RSS Ucraineană.
## Rezumat
În iunie 1941, sătenii ucraineni trăiesc în pace. Pe măsură ce anul școlar se termină, un grup de prieteni decid să călătorească la Kiev pentru o vacanță. Spre groaza lor, ei se trezesc atacați de avioanele germane, parte a invaziei naziste a Uniunii Sovietice. După un timp, satul lor însuși este ocupat de naziști. Între timp, o parte din bărbați și femei au plecat în munți pentru a forma miliții de partizani.
Brutalitatea deplină a naziștilor este dezvăluită atunci când germanii îl trimit pe doctorul von Harden să folosească copiii din sat ca sursă de sânge pentru transfuzii în soldații germani răniți. Unii copii pierd atât de mult sânge încât mor. Când dr. Pavel Kurin, un celebru medic ucrainean, descoperă acest lucru și îi informează pe partizani, ei se pregătesc să riposteze. Ei lansează un asalt de cavalerie asupra satului pentru a-și salva familiile. Kurin îl acuză pe von Harden că este mai rău decât naziștii înfocați, pentru că și-a folosit abilitățile pentru a-i sprijini. Apoi îl împușcă. Țăranii se unesc, iar o fată își imaginează un viitor în care „vor face o lume liberă pentru toți oamenii”.
## Distribuție
- Anne Baxter – Marina Pavlova
- Dana Andrews – Kolya Simonov
- Walter Huston – Dr. Pavel Grigorevici Kurin
- Walter Brennan – Karp
- Ann Harding – Sofia Pavlova
- Jane Withers – Clavdia Kurina
- Farley Granger – Damian Simonov
- Erich von Stroheim – Dr. von Harden
- Dean Jagger – Rodion Pavlov
- Carl Benton Reid – Boris Stepanovici Simonov
- Esther Dale – Anna
- Paul Guilfoyle – Iakin
- Tonio Selwart – căpitanul german
- Gene O'Donnell – pilotul rus
- Frank Wilcox – Petrov
- Lynn Winthrop – o tânără luptătoare din rezistența rusă
- Eric Roberts – Grișa
- Ann Carter – Olga Pavlova
- Ruth Nelson – Nadya Simonova
- Martin Kosleck – dr. Richter
- Peter Pohlenz – locotenentul german
- Robert Lowery – mitraliorul rus
- Loudie Claar – femeia pe patul de spital
- Charles Bates – Patya
- Grace Cunard – soția fermierului
## Premii și nominalizări
Steaua Nordului a fost nominalizată la șase premii Oscar la Premiile Oscar din 1944, dar nu a reușit să câștige niciunul. Nominalizații au fost:
- Lillian Hellman la categoria Cel mai bun scenariu original
- James Wong Howe la categoria Cea mai bună imagine alb-negru
- Perry Ferguson și Howard Bristol la categoria Cele mai bune decoruri alb-negru
- Thomas T. Moulton la categoria Cel mai bun sunet
- Clarence Slifer, Ray Binger și Thomas T. Moulton la categoria Cele mai bune efecte vizuale
- Aaron Copland la categoria Cea mai bună coloană sonoră (dramă/comedie)
## Lansare
Filmul Steaua Nordului a avut premiera în New York City, New York pe data de 4 noiembrie 1943.
În România premiera filmului a avut loc la data de 17 octombrie 1944 la cinematograful „Roma” din capitală.
| 1,089
|
rowiki/3218128
|
Circuit enterohepatic
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuit_enterohepatic
|
2025-03-20T20:12:32Z
|
# Circuit enterohepatic
Circuitul enterohepatic reprezintă circulația acizilor biliari, a bilirubinei, a medicamentelor sau a altor substanțe de la ficat la bilă, urmată de intrarea în intestinul subțire, absorbția de către enterocite și transportul înapoi la ficat. Este un concept deosebit de important în domeniul toxicologiei, deoarece multe xenobiotice lipofile trec prin acest proces, provocând leziuni hepatice repetate.
Circulația enterohepatică a medicamentelor descrie procesul prin care medicamentele sunt conjugate cu acid glucuronic în ficat, excretate în bilă, metabolizate înapoi prin hidroliză la forma liberă a medicamentului de către bacteriile intestinale, iar medicamentul este apoi reabsorbit în plasmă. Pentru multe medicamente care suferă acest proces, doze mai mici pot fi eficiente din punct de vedere terapeutic, deoarece eliminarea este redusă prin „reciclarea” medicamentului.
| 273
|
rowiki/3218144
|
Drumul european E17
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drumul_european_E17
|
2025-03-20T22:21:02Z
|
# Drumul european E17
Drumul european E17 este o șosea care leagă Anvers (Belgia) de Beaune (Franța), trecând prin Lille și Reims.
## Traseu
| Belgia | | | |
| | Traseu | | Intersecții Drumuri Europene |
| A14 | Anvers - Mouscron | Anvers | E19 E34 E313 |
| A14 | Anvers - Mouscron | Gent | E40 |
| A14 | Anvers - Mouscron | Kortrijk | E403 |
| Franța | | | |
| A25 | Tourcoing - Lille | Villeneuve d'Ascq | E42 |
| A1 | Lille - Arras | Arras | E15 |
| A26 | Arras - Reims | Cambrai | E19 |
| A26 | Arras - Reims | Saint-Quentin | E44 |
| A26 | Arras - Reims | Reims | E46 |
| A4 E50 | Reims - Châlons-en-Champagne | | |
| A26 | Châlons-en-Champagne - Troyes | | |
| A5 E54 | Troyes - Langres | | |
| A31 E21 | Langres - Beaune | Beaune | E15 E60 |
| 354
|
rowiki/3217853
|
Gramais
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gramais
|
2025-03-21T12:54:52Z
|
# Gramais
Gramais este un oraș în districtul Reutte, landul Tirol, Austria.
Se află la o altitudine de 1.321 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 32,4 km² și 32,44 km². Populația este de 45 locuitori, determinată în 1 ianuarie 2018.
| 98
|
rowiki/3217854
|
Pfafflar
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pfafflar
|
2025-03-21T12:57:46Z
|
# Pfafflar
Pfafflar este comună rurală din districtul Reutte, landul Tirol, Austria.
Se află la o altitudine de 1.314 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 33,63 km². Populația este de 105 locuitori, determinată în 2021.
| 88
|
rowiki/3217855
|
Häselgehr
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/H%C3%A4selgehr
|
2025-03-21T12:58:54Z
|
# Häselgehr
Häselgehr este o comună rurală din districtul Reutte, landul Tirol, Austria.
Se află la o altitudine de 1.006 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 50,6 km² și 50,62 km². Populația este de 690 locuitori, determinată în 1 ianuarie 2018.
| 105
|
rowiki/3217858
|
Kühtai
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/K%C3%BChtai
|
2025-03-21T13:01:29Z
|
# Kühtai
Kühtai este un sat din comuna Silz, districtul Imst, landul Tirol, Austria.
Se află la o altitudine de 2.017 m deasupra nivelului mării. Populația este de 28 locuitori, determinată în 1 ianuarie 2021.
| 81
|
rowiki/3218245
|
Liste de filme după studio
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Liste_de_filme_dup%C4%83_studio
|
2025-03-21T14:07:52Z
|
# Liste de filme după studio
Acesta este o listă de liste de filme sortate după studioul de film care le-a produs.
## Belgia
- Listă de filme Inti Films
## China
### Hong Kong
- Listă de filme Golden Harvest
- Listă de filme Shaw Brothers
## Franța
- StudioCanal
## Germania
- Listă de filme Tobis Film
## India
- Listă de filme Dharma Productions
- Listă de filme lansate de Eros International
- Listă de filme produse de Shree Venkatesh Films
- Listă de filme Star Studios
- Listă de filme lansate de Yash Raj Films
## Japonia
- Filmografia Art Theatre Guild
- Lista Filmelor Daiei
- Lista de filme Nikkatsu Roman Porno
- Listă de filme Toho
## Regatul Unit
- Gainsborough Pictures
- British and Dominions Film Corporation
- British Lion Films
- British National Films Company
- Butcher's Film Service
- ITC Entertainment
- Hammer Film Productions
- Ealing Studios
- Stoll Pictures
- Two Cities Films
## Statele Unite ale Americii
### Majore
- Warner Bros./Warner Bros. Pictures
- Warner Bros. Pictures Animation
- Cartoon Network
- Hanna-Barbera
- New Line Cinema
- Castle Rock Entertainment
- HBO Films
- First National Pictures
- Monogram Pictures / Allied Artists Pictures
- Max
- Sony/Sony Pictures
- Columbia Pictures
- TriStar Pictures
- Screen Gems
- Sony Pictures Classics
- Sony Pictures Animation
- Comcast/Universal Studios
- Focus Features
- Illumination
- DreamWorks Animation
- Peacock
- Paramount Global/Paramount Pictures
- Paramount British
- Republic Pictures
- CBS
- Miramax Films
- Nickelodeon Movies
- Paramount+
- The Walt Disney Company/The Walt Disney Studios
- Walt Disney Studios
- Walt Disney Pictures
- Walt Disney Animation Studios
- Pixar
- Touchstone Pictures
- Marvel Studios
- ABC
- Lucasfilm
- Hulu
- Disney+
- 20th Century Studios
- Fox Film
- 20th Century Pictures
- Searchlight Pictures
- Blue Sky Studios
### Mini-majore
- Apple Studios
- A24
- Amblin Partners
- Amblin Entertainment
- DreamWorks Pictures
- Amazon/Amazon MGM Studios
- Amazon MGM Studios
- Metro-Goldwyn-Mayer
- Metro Pictures
- United Artists
- Orion Pictures
- Amazon Prime Video
- MGM+
- Amazon Freevee
- The Cannon Group
- Lionsgate Studios
- Lionsgate
- Summit Entertainment
- STX Entertainment
- Netflix
- Lantern Entertainment
- The Weinstein Company
- Dimension Films
### Alte studiouri
- Bleecker Street
- Chesterfield Pictures
- Eagle-Lion Films
- Embassy Pictures
- Film Booking Offices of America
- Full Moon Features
- Grand National Pictures
- Legendary Pictures
- Lippert Pictures
- Neon
- Producers Releasing Corporation
- Relativity Media
- RKO Pictures
- Saban Films
- Tiffany Pictures
- Triangle Films
- Troma
- Vitagraph
- World Film
| 761
|
rowiki/3218197
|
Biserica Sfânta Ana din Mirabella
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2nta_Ana_din_Mirabella
|
2025-03-21T16:03:28Z
|
# Biserica Sfânta Ana din Mirabella
Biserica Sfânta Ana din Mirabella (în italiană Chiesa do Sant'Anna di Mirabella), cunoscută și ca Sant'Anna sau Chiesa della Mirabella, este o biserică din Campora San Giovanni, provincia Cosenza, Italia. Face parte din Parohia Sfântul Apostol Petru.
## Istoric
Biserica a fost construită în secolul al XIX-lea pe proprietatea funciară a familiei Mirabelli din Amantea, care a dat ulterior numele cartierului. În biserică se păstrează cărți liturgice(d) din secolul al XVI-lea, de mare valoare istorico-religioasă.
## Galerie
- Altarul
- Statueta Sfintei Ana
| 206
|
rowiki/3218207
|
ATV (Turcia)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/ATV_(Turcia)
|
2025-03-21T17:06:21Z
|
# ATV (Turcia)
ATV (stilizat ca atv) este un canal de televiziune din Turcia, deținut de Turkuvaz Media Group(d).
## Istoric
Canalul ATV este fondat de omul de afaceri turc Dinç Bilgin(d) din 12 iulie 1993.
ATV a trecut la formatul 16:9 widescreen începând cu 4 septembrie 2013. ATV ocupă locul 6 în lista canalelor YouTube din Turcia cu cei mai mulți abonați. Este, de asemenea, primul canal YouTube de televiziune din Turcia cu zece milioane de abonați.
## Seriale
- 2007–2009: Elveda Rumeli
- 2004–2009: Avrupa Yakası
- 2012: Son Yaz Balkanlar 1912
- 2012–2015: Karadayı
- 2018–2021: Beni Bırakma
- 2018–2022: Bir Zamanlar Çukurova
- 2019–2021: Hercai
- 2019: Kuruluș: Osman
- 2021: Kardeșlerim
- 2021: Destan
- 2022: Yalnız Kurt
- 2022: Bir Küçük Gün Ișığı
- 2022: Aldatmak
- 2022: Ben Bu Cihana Sığmazam
- 2023: Safir
## Logo-uri
- Logo-ul din 1993 până în 1998
- Logo-ul din 2010 până în prezent
- Logo-ul negru introdusă după tragedia de la cutremurului din 2023
| 417
|
rowiki/3218298
|
Operațiunea Lady Chaplin
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Lady_Chaplin
|
2025-03-21T19:16:38Z
|
# Operațiunea Lady Chaplin
Operațiunea Lady Chaplin (titlul original: în italiană Missione speciale Lady Chaplin) este un film de spionaj și de aventuri de coproducție italo–franco–spaniol, realizat în 1966 de regizorii Alberto De Martino și Sergio Grieco,
după o istorisire de Sandro Continenza, Marcello Coscia, Hipólito de Diego și Giovanni Simonelli, protagoniști fiind actorii Ken Clark, Daniela Bianchi, Jacques Bergerac și Evelyn Stewart.
## Rezumat
Agentul secret 077 al CIA Dick Malloy este trimis la Madrid când se află că cineva dorește să vândă o plăcuță de itentificare aparent recuperată de pe submarinul nuclear american scufundat USS Thresher. Odată ce articolul este identificat ca fiind un articol autentic, bărbatul care a vândut informațiile este ucis înainte de a putea dezvălui cum a obținut plăcuța de pe fundul oceanului. Malloy și șeful său Heston îl intervievează pe Zoltan, multimilionarul de salvare marină de tip Howard Hughes, pentru a determina dacă epava submarinului ar putea fi accesată. Zoltan neagă că este posibil, dar Heston și Malloy nu cred că acesta spune adevărul.
Folosind o batisferă modernă, Malloy călătorește la locul rămășițelor submarinului Thresher și descoperă că cele 16 rachete Polaris cu focoase nucleare transportate de submarin au dispărut...
## Distribuție
- Ken Clark – Dick Malloy / Agentul 077
- Daniela Bianchi – lady Arabelle Chaplin
- Jacques Bergerac – Ken Zoltan
- Evelyn Stewart – Constance Day
- Philippe Hersent – Heston
- Helga Liné – Hilde
- Alfredo Mayo – sir Hillary
- Mabel Karr – Jacqueline
- Tomás Blanco – comisarul Soler
- Peter Blades – Ivan
- Ida Galli – Constance Day
- Raymond Jourdan – omul de știință
- Alberto Cevenini – soldatul englez pe tren
- Rafael Albaicin – Rodriguez
## Lansare
Filmul Operațiunea Lady Chaplin a avut premiera în Italia pe data de 12 august 1966.
În România premiera filmului a avut loc la data de 24 noiembrie 1969 la cinematografele „Republica” și „București” din capitală.
| 637
|
rowiki/3218276
|
Orașul Judecații de Apoi
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ora%C8%99ul_Judeca%C8%9Bii_de_Apoi
|
2025-03-22T04:57:51Z
|
# Orașul Judecații de Apoi
Orașul Judecații de Apoi (titlu original: în engleză Defending Your Life) este un film american de fantezie bangsiană de comedie romantică din 1991 scris și regizat de Albert Brooks. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Albert Brooks, Meryl Streep și Rip Torn.
Albert Brooks îl interpretează pe Daniel Miller, un bărbat care este judecat în viața de apoi, unde îi sunt examinate temerile de-a lungul vieții, pentru a determina dacă se va reîncarna (din nou) pe Pământ sau va trece la următoarea fază a existenței. În ciuda tonurilor de comedie, filmul conține și elemente de dramă și alegorie.
## Rezumat
Directorul de publicitate din Los Angeles, Daniel Miller, moare într-un accident de mașină la vârsta de 39 de ani, în principal din cauza distragerii atenției sale, și este trimis în Orașul Judecații de Apoi, un fel de paradis temporar pentru decedații recenți. Orașul este o zonă de așteptare cu angajați birocrați strălucitori și eficienți, dar în mare măsură condescendenți, care, trecând ei înșiși la noua lor fază universală actuală, în cea mai mare parte par să privească cu grijă pe cei mai noi sosiți care își vor judeca viața (sau cele mai recente vieți) pe Pământ în timpul unei audieri de aproximativ o săptămână, fiecare în fața a doi judecători. Sunt oferite facilități și activități, de la bufete delicioase, fără calorii, până la piste de bowling și cluburi de comedie.
Avocatul lui Daniel, Bob Diamond, îi explică că oamenii de pe Pământ folosesc foarte puțin din creierul lor deoarece își petrec cea mai mare parte a vieții în frică. Dacă instanța stabilește că Daniel și-a învins temerile, el va fi trimis în următoarea fază a existenței, unde își poate folosi mai mult creierul și, astfel, poate experimenta mai mult din ceea ce are de oferit universul. În caz contrar, sufletul său se va reîncarna pe Pământ pentru a trăi o altă viață într-o altă încercare de a trece peste temerile sale.
La „judecata” lui Daniel, prezidată de doi judecători, Diamond susține că Daniel ar trebui să treacă la următoarea fază, dar adversara sa formidabilă, procurarea Lena Foster, se opune. Fiecare folosește imagini video din anumite zile din viața lui Daniel pentru a-și prezenta cazul judecătorilor.
În timpul șederii sale în Orașul Judecații de Apoi, Daniel o întâlnește și se îndrăgostește de Julia, o femeie recent decedată, care a trăit o viață aparent perfectă de curaj și generozitate, mai ales în comparație cu a sa. Acest lucru explică, de asemenea, de ce camera ei elegantă de la hotel este mult mai bună decât camera lui spartană ca un motel.
În urma procedurilor zilnice, Daniel și Julia petrec timp explorând Orașul Judecații de Apoi, inclusiv Pavilionul Vieților Anterioare (găzduit de o versiune a lui Shirley MacLaine, faimoasă pentru credința ei deschisă în reîncarnare), unde oamenii își pot vedea toate viețile trecute, adesea destul de șocant de dihotomice.
Între timp, lucrurile nu merg prea bine pentru Daniel. Foster arată o serie de episoade în care Daniel nu a reușit niciodată să-și depășească frica și diverse alte decizii și necazuri distructive. În același timp, Diamond încearcă energic să arate acțiunile lui Daniel într-o lumină mai pozitivă, lăudând uneori „reținerea” și „chibzuința” clientului său.
Înainte de ultima zi de audiere a lui Daniel, Julia îi cere lui Daniel să petreacă noaptea cu ea, dar el refuză în ciuda sentimentelor lui puternice pentru ea. A doua zi, Foster arată filmări din noaptea anterioară a lui Daniel cu Julia din cauza obiecțiilor lui Diamond. Foster susține că acest lucru subliniază teama și lipsa de curaj a lui Daniel. A doua zi, se decide că Daniel va reveni pe Pământ, în timp ce Julia este considerată demnă să meargă mai departe. Înainte de a-și lua rămas bun, Diamond îl mângâie pe Daniel știind că instanța nu este infailibilă și dacă Foster a câștigat asta nu înseamnă că are dreptate, dar Daniel este dezamăgit în continuare.
Daniel se urcă într-un tramvai gata să se întoarcă pe Pământ când Julia îi strigă dintr-un alt tramvai. El reușește cu disperare să coboare, apoi evită alte tramvaie și suferă șocuri electrice minore până ajunge lângă tramvaiul Juliei. Ea nu poate deschide ușa, iar el nu poate intra în tramvaiul ei. Se agață de exteriorul tramvaiului în mișcare, lovind în ușă și încercând să o deschidă. Ea strigă degeaba la șofer ca să oprească. Își spun unul altuia că se iubesc. Se dezvăluie că întregul eveniment este urmărit la TV cu circuit închis de Diamond, Foster și judecătorii din camera unde a avut loc audierea lui Daniel. Diamond îi spune lui Foster: „Este suficient de curajos pentru tine?” iar ea recunoaște zâmbind ușor. Un judecător îi șoptește ceva celuilalt, apoi trimite un mesaj prin care ordonă să se deschidă ușile tramvaiului. Daniel și Julia se reunesc, aplaudați de ceilalți pasageri și se îmbrățișează în timp ce li se permite să treacă împreună la următoarea fază a existenței.
## Distribuție
- Albert Brooks – Daniel Miller
- Meryl Streep – Julia
- Rip Torn – Bob Diamond
- Lee Grant – Lena Foster
- Buck Henry – Dick Stanley, avocatul înlocuitor al lui Daniel
- George D. Wallace – judecătorul lui Daniel
- Lillian Lehman – judecătorul lui Daniel
- S. Scott Bullock – tatăl lui Daniel
- Carol Bivins – mama lui Daniel
- Susan Walters – soția lui Daniel
- Gary Beach – vânzător de mașini
| 1,846
|
rowiki/3218274
|
Un dragon pe nume Elliott
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Un_dragon_pe_nume_Elliott
|
2025-03-22T05:01:18Z
|
# Un dragon pe nume Elliott
Un dragon pe nume Elliott (titlu original: în engleză Pete's Dragon) este un film american live-action de animație fantastic muzical din 1977 regizat de Don Chaffey, produs de Jerome Courtland și Ron Miller și scris de Malcolm Marmorstein după o povestire de Seton I. Miller și S. S. Field. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Mickey Rooney ca Lampie, Shelley Winters ca Lena Gogan, Jeff Conaway ca Willie și Red Buttons ca Hoagy.
Un dragon pe nume Elliott a avut două nominalizări la cea de-a 50-a ediție a Premiilor Oscar, pentru coloană sonoră și cântec original.
Filmul a dat naștere unui remake live-action, Pete și dragonul, realizat de Walt Disney Pictures și lansat în 2016.
| 208
|
rowiki/3218173
|
Regim de bază
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regim_de_baz%C4%83
|
2025-03-22T09:41:13Z
|
# Regim de bază
Regimul de bază (în engleză baseload) al unei centrale electrice este nivelul minim al cererii de putere dintr-o rețea electrică într-o perioadă de timp, de exemplu, o săptămână. Această cerere poate fi satisfăcută de centrale electrice care funcționează la sarcină constantă sau variabilă, în funcție de varianta care are cea mai bună combinație de cost, disponibilitate și fiabilitate pe piață. Restul cererii, care variază de-a lungul unei zile, este satisfăcută de către surse variabile(d) – cum ar fi centralele electrice cu sarcină reglată(d), centrale electrice de vârf(d), ale căror sarcini pot fi mărite sau micșorate rapid – sau prin recuperarea energiei stocate.
Centralele care nu își modifică rapid puterea produsă, cum ar fi unele termocentrale mari pe cărbune sau cele nucleare, sunt denumite în general centrale electrice de bază. În secolul al XX-lea, cea mai mare parte sau toată cererea de sarcină de bază a fost satisfăcută cu centrale electrice de bază, iar noile capacități, bazate pe surse regenerabile, funcționau în regim variabil.
| 349
|
rowiki/3218198
|
Omul care râde (film din 1921)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_care_r%C3%A2de_(film_din_1921)
|
2025-03-22T11:12:49Z
|
# Omul care râde (film din 1921)
Omul care râde (în germană Das grinsende Gesicht) este un film mut austriac din 1921, regizat de Julius Herzka după scenariul scris de Louis Nerz. În rolurile principale au interpretat actorii Anna Kallina(d), Nora Gregor(d) și Lucienne Delacroix. Este prima adaptare cinematografică care a supraviețuit a romanului gotic din 1869 al lui Victor Hugo, Omul care râde.
## Rezumat
La sfârșitul secolului al XVII-lea, în Franța, tânărul fiu al unui văduv este răpit de țigani, care îi taie fața pentru a lăsa un rânjet permanent pe chipul copilului. Când tânărul desfigurat (Franz Hobling) crește, se îndrăgostește de o fată oarbă pe nume Dea (Lucienne Delacroix) și cei doi se alătură unei companii în turneu. El de să drept Gwynplaine și crează un număr în care își dezvăluie chipul hidos în fața mulțimii pentru bani. O socialistă seducătoare, perversă sexual, pe nume Josiane, ajunge să fie atrasă de el și caută să-l posede.
Mai târziu el află că este singurul moștenitor al unei averi, dar alege să rămână cu familia sa adoptivă.
## Distribuție
Distribuția este adaptată din lucrarea Down from the Attic: Rare Thrillers of the Silent Era through the 1950s (2016):
- Anna Kallina(d) – Regina Ana
- Nora Gregor(d) – Ducesa Josianne
- Jimmy Court – Lordul David Dirry-Moir
- Armin Seydelmann – Lordul Boilingborke
- Franz Höbling(d) – Gwynplaine
- Lucienne Delacroix – Dea
## Producție
Das grinsende Gesicht (Omul care râde) a fost o producție a Olympic-Film, o mică companie de film din Austria.
Este prima adaptare cinematografică care a supraviețuit a romanului gotic din 1869 al lui Victor Hugo, Omul care râde.
Regizorul filmului a fost Julius Herzka(d), care a regizat mai mult opere și piese de teatru și doar câteva filme de cinema.
## Lansare și primire
Das grinsende Gesicht (Omul care râde) a avut o avanpremieră comercială la Viena la 22 octombrie 1920 și o lansare generală la 18 martie 1921.
Filmul a fost distribuit inițial în Austria și Germania.
A beneficiat și de o distribuție internațională, fiind proiectat la Havana în octombrie 1921 când a fost importat de Antillian Film Co.
În recenzii retrospective, autorii cărții Down from the Attic: Rare Thrillers of the Silent Era through the 1950s (2016) au descris filmul ca „o adaptare serioasă și fidelă – cu toate că este oarecum neinspirată”.
| 824
|
rowiki/3218305
|
Söyembikä din Kazan
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%B6yembik%C3%A4_din_Kazan
|
2025-03-22T11:28:08Z
|
# Söyembikä din Kazan
Söyembikä (scris și Söyenbikä, Sujumbike, cu caractere chirilice: Сөембикә; n. 1516, Hanatul Kazanului – d. 1557, Moscova, Țaratul Rusiei) a fost o conducătoare a grupului etnic nogai, o xanbikä. Ea a servit ca regentă a Kazanului în timpul minoratului fiului ei, din 1549 până în 1551.
## Biografie
A fost fiica nobilului nogai Yosıf bäk și a fost căsătorită cu Canğäli (1533-1535), Safagäräy (1536-1549) și Șahğäli (după 1553). În 1549, a devenit regentă în perioada cât fiul ei, Ütämeșgäräy al Kazanului, a fost minor.
În 1551, după prima cucerire parțială a Hanatului Kazanului de către Ivan cel Groaznic, a fost adusă cu forța la Moscova împreună cu fiul ei și mai târziu căsătorită cu Șahğäli, hanul pe care Rusia îl impusese tătarilor Qasim și Kazan.
### Legenda sinuciderii
Söyembikä este o eroină națională a Tatarstanului. Numele ei este asociat în primul rând cu Turnul Söyembikä. Ivan cel Groaznic dorea să se căsătorească cu ea, iar ea a acceptat cu condiția ca el să-i construiască un turn cu șapte niveluri (unul pentru fiecare zi a săptămânii). Potrivit legendei, Ivan cel Groaznic a terminat turnul în numai o săptămână, așa că Söyembikä a urcat în vârful turnului și, după ce s-a uitat la frumoasa ei casă din Kazan, a fost copleșită de durere pentru oamenii ei, nu a suportat gândul de a se căsători cu țarul și s-a aruncat în gol. Cu toate acestea, data adevărată a morții ei și mormântul ei au rămas necunoscute.
| 601
|
rowiki/3218323
|
Hoarda Albastră
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hoarda_Albastr%C4%83
|
2025-03-22T11:30:09Z
|
# Hoarda Albastră
Hoarda Albastră (în mongolă Хөх орд/khökh ord, în tătară Күк Урда, transliterat Kük Urda, în turcă Gök Ordu) a fost o componentă crucială a Imperiului Mongol înființat după dispariția lui Genghis Khan în 1227. Funcționând ca partea de vest a Hoardei de Aur divizate, a contrastat cu segmentul estic al Hoardei Albe, numite după tradiția mongolă și turcă a culorilor punctelor cardinale (vezi sistemul cardinal turcic).
## Problema identificării culorii hoardelor
În istoriografie, există utilizări contradictorii ale terminologiei de culoare în sursele medievale.
### Partea de est a Hoardei de Aur
Conform punctului de vedere tradițional din cronicile ruse, Hoarda Albastră este văzută ca partea de est a Hoardei de Aur, care se regăsea în fidelitate la vest și care era guvernată de descendenții lui Orda Khan. După lupta de succesiune a liniei lui Batu din anii 1360, cunoscută sub numele de „Marele Necazuri”, autoritatea ambelor părți ale Hoardei de Aur a fost trecută în mâinile descendenților lui Jochi.
Potrivit cronicilor rusești, Hoarda Albastră a fost situată la est de Volga și este menționată de două ori: prima dată în legătură cu Marile Necazuri, care s-au încheiat prin urcarea pe tron a lui Tokhtamysh ("țarul din hoarda albastră"), iar a doua - cu invazia lui Timur în 1395.
### Partea de vest a Hoardei de Aur
Conform punctului de vedere mai puțin popular și alternativ, Hoarda Albastră, dimpotrivă, corespunde părții de vest a Jochid Ulus (Hoarda de Aur). Această opinie se bazează pe informațiile din lucrarea persană din secolul al XV-lea „Muntakhab atm-tavarikh-namu” de Muin ad-Din Natanzi (în literatura contemporană întâlnită și „de către autorul anonim Of iskandera”). În această lucrare se menționează despre administrarea Hanului Hoardei de Aur Toqta (ce a domnit între 1291–1312).
Cu toate acestea, așa cum au arătat studiile contemporane, ele sunt, probabil, înțelese greșit, deoarece în tradiția persană culorile albastru și alb indică puncte cardinale opuse în comparație cu tradiția turcă și mongolă.
### Una dintre părțile din Est a Hoardei de Aur
În Kazahstan există un al treilea punct de vedere, conform căruia împărțirea în Hoarda Albă și Albastră se referă doar la partea de est a Jochid Ulus. În consecință, Hoarda Albastră este înțeleasă ca apanajul lui Shiban, un alt fiu al lui Jochi, care se afla între aripa dreaptă a Hoardei de Aur și hoarda lui Orda Khan (pe teritoriul din vestul Kazahstanului modern).
## Fondare
Batu Han a fondat Hoarda Albastră după retragerea din Europa în 1242, iar până în 1245, Sarai, capitala Hoardei Albastre, a fost fondată pe cursul inferior al fluviului Volga. În același timp, ținuturile estice ale Hoardei de Aur au fost administrate de fratele mai mare al lui Batu, Orda, iar acestea au ajuns să fie cunoscute ca Hoarda Albă. Batu și-a afirmat controlul asupra principatelor ruse după ce a jefuit orașele Vladimir în 1238 și Kiev în 1240, forțându-le să plătească tribut anual și să accepte nominalizările sale de prinți.
## Epoca de aur
Hoarda Albastră se întindea de la râul Ural până la gurile Dunării și Carpați. A cerut tribut de la majoritatea principatelor ruse și a efectuat raiduri spre vest până în Polonia și spre sud până în Iran și Bulgaria.
Începând cu convertirea lui Berke la islam, Hoarda Albastră a făcut o alianță tradițională cu mamelucii din Egipt împotriva rivalului lor comun, ilhanizii.
Din anii 1280 până în 1299, Hoarda Albastră a fost de facto sub controlul a doi hani, hanii legitimi și Nogai Han, un războinic și un făuritor de regi, care a făcut o alianță cu Imperiul Bizantin și a invadat țările care se învecinau cu Hoarda Albastră, în special în Balcani. Preeminența lui Nogai a fost încheiată prin afirmarea legitimului Han Toqta, iar Hoarda Albastră a atins apogeul puterii și prosperității sale în timpul domniei lui Uzbeg Han (Öz Beg) și a fiului său Jani Beg, la mijlocul secolului al XIV-lea, când a intervenit în afacerile dezintegrării Ilhanatului.
## Căderea
Hoarda Albastră a rămas puternică de la întemeiere (în jurul anului 1240) până în anii 1350. Problemele din vestul hoardei au dus la eventualele pierderi ale Țării Românești, Dobrogei, Moldovei și a vestului Ucrainei și a principatelor vasale de la vest de Kiev, pierzând acele pământuri în fața Lituaniei după ce a fost învinsă de armata sa în bătălia de la Apele Albastre din 1362 și a Poloniei. Moartea lui Jani Beg a dus la intrarea Hoardei Albastre într-un război civil prelungit, cu khani concomitenți luptându-se între ei și nu deținând nicio putere reală. În același timp, Mamai a devenit regizor în Hoarda Albastră. În acest timp, Vasili I al Moscovei a profitat de luptele interioare și a încetat să plătească tribut Hoardei, deși Hoarda a efectuat încă unele atacuri asupra Moscovei, cum ar fi un raid în 1408.
Abia cu venirea lui Tokhtamysh, khanii concurenți au fost îndepărtați. El a unit Hoarda Albastră cu propria sa Hoardă Albă și a creat Hoarda de Aur în 1380. Hoarda Albastră s-a contopit în ambele hoarde, dar nu a dispărut cu adevărat până când în cele din urmă Hoarda de Aur a fost învinsă.
| 1,836
|
rowiki/3218347
|
Dimineața (ziar)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Diminea%C8%9Ba_(ziar)
|
2025-03-22T11:31:33Z
|
# Dimineața (ziar)
Format:Infocaseta Publicație
Dimineața a fost un ziar socialist din România, publicat în prima jumătate a secolului XX. Fondat în 1904, a devenit unul dintre cele mai importante cotidiene de orientare de stânga, fiind apropiat de mișcările socialiste și muncitorești din țară. Directorul publicației a fost jurnalistul și activistul socialist Constantin Mille.
## Istoric
Ziarul a fost lansat în 1904, având o orientare socialistă clară, susținând drepturile muncitorilor și promovând idei progresiste. Primul număr al publicației a apărut în noiembrie 1904.
În perioada interbelică, Dimineața a avut un rol important în dezbaterile politice și sociale ale vremii. A fost una dintre publicațiile care au urmărit îndeaproape evenimentele internaționale și ascensiunea regimurilor totalitare din Europa.
Ziarul și-a încetat activitatea în decembrie 1937, ultimul număr fiind publicat în acea lună.
## Conținut și impact
Ziarul a abordat subiecte variate, de la politică și economie până la cultură și probleme sociale. A avut colaboratori importanți din rândul intelectualilor de stânga ai vremii și a contribuit la formarea opiniei publice socialiste.
Publicația a fost una dintre sursele de informare care a relatat despre evenimente majore, inclusiv despre cazul lui Petrache Lupu, ciobanul din Maglavit care a susținut că a avut viziuni divine în 1935.
| 445
|
rowiki/3218434
|
Valaciclovir
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Valaciclovir
|
2025-03-22T16:43:31Z
|
# Valaciclovir
Valaciclovir este un medicament antiviral derivat de aciclovir, fiind utilizat în tratamentul infecțiilor virale herpetice (herpes, zona zoster). Calea de administrare disponibilă este cea orală.
Reacțiile adverse frecvente includ dureri de cap și vărsături. Reacțiile adverse severe pot include probleme renale. Utilizarea în timpul sarcinii pare să fie sigură. Este un promedicament, care are efect după ce este transformat în aciclovir în organismul.
Molecula a fost patentată în 1987 și a fost aprobată pentru uz medical în Statele Unite ale Americii în anul 1995. Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății. Este disponibil sub formă de medicament generic.
## Utilizări medicale
Valaciclovir utilizat în tratamentul infecțiilor virale herpetice:
- virusul varicelo-zosterian (VVZ) – herpes zoster;
- virusul herpes simplex (VHS);
- virusul citomegalic (VCM).
| 282
|
rowiki/3218318
|
Omnism
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Omnism
|
2025-03-22T16:50:19Z
|
# Omnism
Omnismul este credința în toate religiile. Cei care susțin această credință sunt numiți omniști. În ultimii ani, termenul a reapărut datorită interesului omniștilor auto-descriși din zilele noastre, care au redescoperit și au început să redefinească termenul. Omnismul este similar cu sincretismul, credința într-o fuziune a credințelor în armonie. Cu toate acestea, poate fi văzută și ca o modalitate de a accepta existența diferitelor religii fără a crede în tot ceea ce pretind ele. Mulți omniști spun că toate religiile conțin adevăruri, dar că nicio religie nu oferă tot ceea ce este adevăr.
## Utilizare contemporană
Utilizarea contemporană a modificat „credința în toate religiile” pentru a se referi mai mult la o acceptare a legitimității tuturor religiilor . Dicționarul englez Oxford afirmă că un omnist crede „într-un singur scop sau cauză transcendentă care unește toate lucrurile sau oamenii”. Omniștii interpretează acest lucru ca însemnând că toate religiile conțin elemente diferite ale unui adevăr comun, că omniștii sunt deschiși la potențiale adevăruri din toate religiile. Dicționarul Oxford definește omnistul ca „o persoană care crede în toate credințele sau crezurile; o persoană care crede într-un singur scop sau cauză transcendentă care unește toate lucrurile sau oamenii sau membrii unui anumit grup de oameni”. Edward Herbert, primul baron Herbert de Cherbury , considerat primul deist, a susținut că toate religiile sunt adevărate. În poemul Toate religiile sunt una , William Blake a susținut că fiecare religie provine din revelația lui Dumnezeu. Henry Stubbe și alți socionieni au sintetizat o formă de creștinism mahomedan . Universalismul unitar , care a apărut în urma Reformei protestante, practică credințe omniste. Alte organizații interconfesionale notabile includ Biserica pentru comunitatea tuturor popoarelor și Parlamentul religiilor lumii a fost prima organizație cu scopul de a uni toate religiile.
## Omniști cunoscuți
- Philip James Bailey , cel care a inventat termenul.[5]
- Ellen Burstyn , care se afiliează cu toate religiile, după ce a declarat că este „o deschidere plină de spirit către adevărul care trăiește în toate aceste religii”.[6]
- John Coltrane , după o experiență religioasă auto-descrisă care l-a ajutat să renunțe la dependența de heroină și alcool, a devenit mai profund spiritual, spunând mai târziu „Cred în toate religiile”.[7]
- Kyrie Irving , care a declarat că este omnist ca răspuns la condamnarea promovării sale a documentarului Hebrews to Negroes: Wake Up Black America .
- Chris Martin , care s-a referit la el însuși ca un „tot-teist”, un termen creat de el, referindu-se la omnism.
- Shaquille O'Neal , care se identifică ca fiecare religie, deoarece nu vrea să-i excludă sau să-i înstrăineze pe alții de diferite credințe. El a declarat că: „Veți crede ceea ce credeți. Religia musulmană și toate aceste religii există de mii și mii de ani. Deci cine sunt eu să spun: „Hei, nu face asta, nu face asta”. Crezi ceea ce ei cred, respecți ceea ce respectă și respecți acea persoană ca bărbat sau femeie, și vei ajunge departe
- Ramakrishna , misticul hindus, credea că toate religiile sunt adevărate.
| 1,080
|
rowiki/3218481
|
Drumul european E19
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drumul_european_E19
|
2025-03-22T20:14:00Z
|
# Drumul european E19
Drumul european 19 (E19) este un drum care leagă Amsterdamul (Țările de Jos) de Paris (Franța), trecând prin Bruxelles (Belgia). Este cel mai intens circulat drum din Europa în ceea ce privește traficul rutier.
## Traseu
| Țările de Jos | | | |
| | Traseu | | Intersecții Drumuri Europene |
| A4 | Amsterdam - Haga | Amsterdam | E22 E35 E231 |
| A4 | Amsterdam - Haga | Haga | E30 |
| A13 | Haga - Rotterdam | | |
| A20 E25 | Rotterdam | | |
| A16 | Rotterdam - Breda | Rotterdam | E31 |
| A16 | Rotterdam - Breda | Breda | E311 E312 |
| Belgia | | | |
| A1 | Meer - Bruxelles | Anvers | E17 E34 E313 |
| R0 | Bruxelles | Bruxelles | E40 E411 |
| R0 | Bruxelles | Halle | E429 |
| A7 | Bruxelles - Hensies | Nivelles | E420 |
| A7 | Bruxelles - Hensies | Mons | E42 |
| Franța | | | |
| A2 | Valenciennes - Cambrai | Cambrai | E17 |
| A1 | Combles - Paris | între Combles și Gonesse | E15 |
| A1 | Combles - Paris | Ablaincourt-Pressoir | E44 |
| A1 | Combles - Paris | Compiègne | E46 |
| A1 | Combles - Paris | Paris | E5 E50 E54 |
| 467
|
rowiki/3218175
|
Republica sălbatică
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_s%C4%83lbatic%C4%83
|
2025-03-22T23:32:06Z
|
# Republica sălbatică
Republica sălbatică (în engleză Wild Republic, în germană Die wildnis ist in uns) este un serial TV dramatic german din 2021. Primul sezon are opt episoade. Este produs și regizat de Markus Goller și Lennart Ruff. Serialul se concentrează pe un grup de delincvenți minori care urmează să fie reintroduși în societate printr-un program educațional experimental. Șapte din cele opt episoade sunt numite după personajele principale, iar prin flashback-uri se dezvăluie poveștile lor de fundal.
Serialul este o coproducție MagentaTV, ARTE, WDR, SWR și ONE. Premiera a avut loc la 15 aprilie 2021 pe MagentaTV.
## Rezumat
În sălbăticia de la poalele Alpilor, un grup de delincvenți minori urmează să fie reintroduși în societate printr-un program educațional experimental. Expediția, care va dura câteva săptămâni, este menită să promoveze un sentiment de comunitate, solidaritate și considerație față de individ.
În prima noapte, un ghid montan care îi însoțește este găsit mort. Grupul intră în panică, și pentru că toți cred că vor deveni suspecți fug în munți. O iau cu ei pe șefa operațiunii, Rebecca, ostatică și ca „securitate”.
Evadarea lor pare fără speranță până când dau peste o peșteră uriașă ascunsă care le oferă adăpost. În timp consideră fuga ca pe o nouă oportunitate, pe de altă parte izbucnesc dispute între ei. Peștera se dovedește în cele din urmă a fi un depozit de arme al unui grup terorist naționalist cu care urmează o luptă. Seria se termină cu o parte a grupului care se deplasează mai departe în Alpi după această confruntare, lăsând civilizația în urmă.
## Distribuție
- Emma Drogunova: Kim
- Merlin Rose: Ron
- Maria Dragus: Lindi
- Béla Gabor Lenz: Justin
- Rouven Israel: Marvin
- Aaron Altaras: Can
- Camille Dombrowsky: Jessica
- Luna Jordan: Steffi
- Anand Batbileg: Hiro
- Verena Altenberger: Rebecca
- Franz Hartwig: Lars Sellien
- Ulrich Tukur: Albrecht
- Roland Silbernagl: Baumi
- Wolf Danny Homann: Georg
| 667
|
rowiki/3218580
|
Transportor ABC
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Transportor_ABC
|
2025-03-23T11:43:06Z
|
# Transportor ABC
Transportorii ABC (din engleză ATP-binding cassette transporters, transportori cu casetă de legare a ATP sintazei) este o superfamilie de sisteme de transport și reprezintă una dintre cele mai mari și, posibil, una dintre cele mai vechi familii de gene. Este prezentă la toate organismele existente, de la procariote la om. Transportatorii ABC aparțin translocazelor.
Transportorii ABC constau adesea din subunități multiple, dintre care una sau două sunt proteine transmembranare.
| 140
|
rowiki/3218584
|
ATPază
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/ATPaz%C4%83
|
2025-03-23T11:51:36Z
|
# ATPază
ATPazele (EC 3.6.1.3, Adenozin 5'-TriP (fosfat) aze, adenilpirofosfataze, ATP monofosfataze, trifosfataze, antigeni SV40 T, ATP hidrolaze, complexul V (transportul mitocondrial de electroni), (Ca2+ + Mg2+)-ATPaze, HCO3−-ATPaze, adenozin trifosfataze) sunt o clasă de enzime care catalizează descompunerea ATP în ADP și un ion fosfat liber, sau reacția care ale loc în sens inversă. Această reacție de defosforilare eliberează energie, pe care enzima (în majoritatea cazurilor) o utilizează pentru a induce alte reacții biochimie. Acest proces este utilizat foarte frecvent în toate formele de viață cunoscute.
Unele astfel de enzime sunt proteine membranare integrale (ancorate în membranele biologice) și au ca scop transportarea compușilor prin membrană, de obicei împotriva gradientului de concentrație. Acestea sunt denumite ATPaze transmembranare. O familie importantă este reprezentată de transportorii ABC.
| 317
|
rowiki/3218587
|
Hidrocentrală cu pompaj
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrocentral%C4%83_cu_pompaj
|
2025-03-23T12:01:53Z
|
# Hidrocentrală cu pompaj
O centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompaj (CHEAP), pe scurt hidrocentrală cu pompaj, este un tip de hidrocentrală cu stocarea energiei, utilizată de rețelele electrice pentru echilibrarea sarcinii(d). Un sistem CHEAP stochează energie sub formă de energie potențială gravitațională a apei, pompată dintr-o sursă (râu, lac) aflată la o altitudine mai mică într-un lac aflat la o altitudine mai mare. Surplusul de energie electrică produs în afara vârfului de sarcină (când curentul electric este taxat ieftin) este de obicei utilizat pentru a antrena pompele, iar în perioadele de vârf de sarcină (cerere mare), apa stocată este folosită pentru a antrena turbine, care produc energie electrică.
Metoda de stocare prin pompaj permite ca energia electrică produsă de sursele variabile de energie regenerabilă(d) (cum ar fi cele solare, eoliene și alte surse regenerabile) sau excesul de electricitate produs de surse continue care lucrează în regim de bază (cum ar fi termocentralele pe cărbune, cele nucleare sau hidrocentralele pe firul apei) să fie stocate pentru a fi folosite în perioade de cerere mai mare. CHEAP sunt folosite pentru compensarea variațiilor curbei de sarcină (cererii de energie electrică) în decurs de o zi. De aceea, lacurile utilizate la stocarea prin pompare pot fi relativ mici (cât se pompează într-o zi) în comparație cu lacurile hidrocentralelor convenționale de putere similară, care trebuie să-și asigure apa necesară pe perioade mai mari, în funcție de fluctuațiile debitelor râurilor care alimentează lacul. Perioadele de funcționare ale CHEAP sunt adesea mai mici de o jumătate de zi.
Eficiența energetică „dus-întors” a CHEAP variază între 70 % și 80 %. Deși pierderile din procesele de pompare, respectiv de antrenare a turbinelor, fac din centrală un consumator net de energie, în ansamblu sistemul este rentabil din punct de vedere economic deoarece vinde energie electrică în perioadele de vârf de sarcină, când prețurile energiei electrice sunt cele mai mari, consumând energie în orele când este ieftină. Dacă lacul superior colectează precipitații semnificative sau este alimentat de un râu, atunci centrala poate fi un producător net de energie în maniera unei centrale hidroelectrice tradiționale.
Stocarea prin pompaj are, de departe, cea mai mare capacitate de stocare a energiei în rețea(d) și, începând din 2020 reprezintă aproximativ 95 % din toate sistemele de stocare active din întreaga lume, cu o putere totală instalată de peste 181 GW și o capacitate de stocare instalată de peste 1,6 TWh.
| 825
|
rowiki/3218454
|
Lari (pasăre)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lari_(pas%C4%83re)
|
2025-03-23T12:12:02Z
|
# Lari (pasăre)
Subordinul Lari este partea din ordinul Charadriiformes care include pescăruși, lupi de mare, rândunelele de mare, chire și ciovlici; restul ordinului este format din limicole și becațe. În urma unor cercetări recente, alcidele sunt acum incluse și ele în Lari. Uneori, turnicidele sunt, de asemenea, plasate aici, dar datele moleculare și înregistrările fosile sugerează mai degrabă că acestea sunt o ramură destul de bazală, împreună cu limicolele atipice și asemănătoare cu becațele.
Laridele sunt în general specii mai mari care se hrănesc cu pește din mare. Mai multe specii de pescăruși și lupi de mare jefuiesc specii mai mici, iar unele au devenit adaptate la mediile de uscat.
Subordinul Lari include cinci până la șase familii:
- Familia Dromadidae
- Familia Glareolidae – (17 specii)
- Familia Laridae – pescăruși, chire (103 specii)
- Familia Stercorariidae – lupi de mare (7 specii)
- Familia Alcidae – (25 de specii)
și uneori
- Familia Turnicidae – (18 spespeciicies)
| 357
|
rowiki/3218499
|
Färxät Fätxullin
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/F%C3%A4rx%C3%A4t_F%C3%A4txullin
|
2025-03-23T12:17:47Z
|
# Färxät Fätxullin
Färxät Fätxullin sau Farhat Fatkullin (n. 2 noiembrie 1979, Kazan, RSFS Rusă, URSS) este un activist din Tatarstan, membru al organizației non-profit „Wikimedia RU(d)”, afiliată Fundației Wikimedia. În 2018 a fost distins cu titlul onorific „Wikimedian of the Year(d)” („Wikimedianul anului”).
## Biografie
S-a născut la Kazan la 2 noiembrie 1979.
Din 1986 până în 1993 a studiat la școala medie nr. 123 din Kazan, cu un curs aprofundat de limbă franceză. În 1997 a absolvit Liceul tătaro-turc „Ertugrul Gazi”. În perioada 1995-1997 a urmat un liceu din Clayton(d), Missouri, SUA. În 2002 a absolvit studiile de licență în managementul afacerilor (management financiar) la Institutul de Stat de Finanțe și Economie din Kazan(d), iar în 2008 a obținut o diplomă de specialitate în comunicare interculturală la Institutul de Cunoștințe Sociale și Umanitare. Vorbitor de șase limbi (pe lângă rusă și tătară, este fluent în franceză, engleză, italiană și turcă), Fätxullin este de profesie traducător; a lucrat în această calitate la Departamentul Protocol de Stat al Președintelui Republicii Tatarstan (2006-2013), la Banca Mondială (din 2009) și ca freelancer. În perioada 2010-2012 a predat un curs de limba engleză în cadrul unui program realizat de Institutul de Stat de Finanțe și Economie din Kazan în parteneriat cu State University of New York at Canton (SUA).
Este căsătorit, are o fiică și un fiu.
### Activitate la Wikimedia
În 2012 s-a alăturat Wikipediei în tătară. Motivația sa principală a fost păstrarea și dezvoltarea limbii tătare. Din 2015, Fätxullin este membru al proiectului „Wikipedia în limbile popoarelor Rusiei”, iar din 2017, membru al organizației non-profit „Wikimedia RU(d)”, afiliată Fundației Wikimedia. În 2018 a fost printre cei mai activi wikipediști din Rusia, cu peste o sută de mii de editări.
La 22 iulie 2018, la ceremonia de închidere a conferinței internaționale Wikimania 2018 din Cape Town (Africa de Sud), fondatorul Wikipediei, Jimmy Wales, l-a anunțat pe Fätxullin drept „Wikimedian of the Year(d)” („Wikimedianul anului”), ca recunoaștere pentru „munca în rândul reprezentanților comunităților care vorbesc în limbile regionale ale Rusiei”. Potrivit lui Wales, meritul lui Fätxullin a fost că a fost capabil să „construiască o punte între aceste comunități și mișcarea globală după mulți ani de izolare”.
Decorarea lui Fätxullin a fost recunoscută drept unul dintre cele mai semnificative evenimente din Tatarstan în acel an. În 2020, prin decretul președintelui Tatarstanului, Fätxullin a fost inclus în comisia republicană pentru conservarea și dezvoltarea limbii tătare.
| 943
|
rowiki/3218591
|
Sistem tegumentar
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_tegumentar
|
2025-03-23T12:18:36Z
|
# Sistem tegumentar
Sistemul tegumentar este ansamblul de organe care formează stratul cel mai exterior al organismului animal. Acesta cuprinde pielea și anexele sale, care acționează ca o barieră fizică între mediul extern și mediul intern, având rolul de a proteja și menține structura organismului.
Sistemul tegumentar include pielea, părul, solzii, penele, copitele, ghearele și unghiile. Acesta are o varietate de funcții suplimentare: poate servi la menținerea echilibrului hidric, la protejarea țesuturilor profunde, la excreția deșeurilor și la reglarea temperaturii corpului și este locul de atașare pentru receptorii senzoriali care detectează durerea, senzația, presiunea și temperatura.
| 219
|
rowiki/3218594
|
Orosomucoid
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Orosomucoid
|
2025-03-23T12:34:02Z
|
# Orosomucoid
Orosomucoidul (ORM) sau alfa-1-glicoproteina acidă (α1AGp, AGP sau AAG) este o proteină de fază acută prezentă în plasmă. Este o glicoproteină alfa-globulinică și este modulată de două gene polimorfe. Este sintetizată în principal în hepatocite și are o concentrație plasmatică normală între 0,6-1,2 mg/mL (1-3% proteine plasmatice). Nivelurile plasmatice sunt afectate de sarcină, arsuri, anumite medicamente și anumite boli, în special HIV.
| 169
|
rowiki/3218501
|
Sabantuy
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sabantuy
|
2025-03-23T12:36:10Z
|
# Sabantuy
Sabantuy este un festival de vară al bașchirilor și tătarilor, care datează din perioada Hanatului bulgar al Volgăi. Acest festival se regăsește, sub forme variate, și la alte popoare ale regiunii Volgăi, precum ciuvașii, marii, mordvinii, udmurții, precum și la alte popoare turcofone. Dacă inițial Sabantuy era un festival rural, în prezent a devenit o sărbătoare națională, larg celebrată și în orașe. În 2012, la Kazan, Sabantuy a fost sărbătorit pe 23 iunie.
## Istorie
Originile festivalului Sabantuy datează din perioada pre-islamică; sărbătoarea avea loc atunci înainte de începerea sezonului de semănat. Scopul inițial al ceremoniei era, cel mai probabil, de a îmbuna spiritele fertilității pentru a obține recolte bogate în anul ce urma. Cântecele tradiționale și alte obiceiuri asociate cu Sabantuy aveau, cel mai probabil, o conotație religioasă în acea perioadă.
Unele studii atribuie festivalului Sabantuy o tradiție milenară. Celebrul explorator Ahmad ibn Fadlan îl menționează în jurul anului 921.
Mai târziu, după ce islamul s-a răspândit în rândul tătarilor și bașchirilor, iar creștinismul în rândul ciuvașilor, sărbătoarea a devenit una laică. În fiecare regiune, satele o celebrau pe rând.
La începutul secolului al XX-lea, Sabantuy a fost recunoscut ca festivalul național al tătarilor. Autoritățile sovietice au aprobat această sărbătoare, probabil datorită originilor sale simple și rurale. Totuși, ele au mutat celebrarea Sabantuy după încheierea sezonului de semănat, fuzionând-o cu vechiul festival de vară Cıyın (în chirilică: Җыен, [ʑɯɪˈɯn]).
În 2007, Moscova și-a anunțat intenția de a nominaliza festivalul Sabantuy pentru a fi inclus în lista Patrimoniului cultural imaterial al umanității.
## Tradiții
Principalele elemente caracteristice ale festivalului Sabantuy includ competiții sportive precum kurach (lupte tătare), curse de cai, curse în sac, urcarea pe stâlpi și alergarea cu o lingură ținută în gură, în care se află un ou, printre alte concursuri. Aceste activități au loc într-un spațiu numit mäydan, situat de obicei la marginea unei păduri.
O tradiție numită sörän consta în colectarea unei taxe de participare de la cei prezenți la festival, pentru a finanța premiile câștigătorilor competițiilor. Qarğa botqası este o fiertură tradițională pregătită în avans pentru a fi distribuită copiilor din sat. Pentru prepararea acestei fierturi se colectau alimente de la locuitorii satului, iar ouă colorate erau, de asemenea, adunate.
Totuși, autoritățile sovietice au considerat că aceste tradiții erau legate de ritualuri religioase și le-au interzis. O altă tradiție era mersul la cimitir pentru a se ruga.
În vremuri mai recente, Sabantuy a fost combinat și cu festivaluri de muzică pop și folclorică, precum și cu festivaluri dedicate acordeonului (Uyna, ğarmun! – „Cântă, acordeonule!”).
### Kurash
Lupta Kurash este principala competiție din cadrul festivalului Sabantuy. Luptătorii folosesc prosoape, iar scopul este să-și răstoarne adversarul.
De obicei, competiția începe cu băieții tineri. La finalul festivalului Sabantuy, finala de kourach devine punctul central al atenției. Câștigătorul este desemnat batır, eroul Sabantuy-ului. Recompensa variază: de la un berbec viu în satele mici, până la un automobil în orașele mari.
### Calendarul festivalului
Sabantuy nu are o dată fixă de desfășurare. Festivitățile au loc aproximativ între 15 iunie și 1 iulie și se țin, de obicei, într-o zi de duminică. Inițial, sărbătorile Sabantuy sunt organizate în sate, apoi în districtele rurale, iar ultimele au loc în marile orașe. Ultimul Sabantuy are loc la Kazan, capitala Tatarstanului. Un calendar similar este aplicat și pentru Akatuy în Ciuvașia și Habantuy în Bașchiria.
În ultimii ani, guvernul rus a organizat o sărbătoare Sabantuy la Moscova. Multe orașe din Europa și Asia care găzduiesc o comunitate importantă din diaspora tătară, precum Moscova, Sankt Petersburg, Tallinn, Praga, Istanbul, Kiev și Tașkent, celebrează de asemenea festivalul Sabantuy.
Astăzi, Sabantuy a devenit un festival internațional care atrage numeroși participanți din diverse etnii, atât în Tatarstan, cât și în întreaga lume.
## Tradiții politice
Sabantuy este un simbol al Tatarstanului. De aceea, președinții ruși aflați în vizită în această republică încearcă să participe la festival. În timpul vizitei sale la Kazan, la mijlocul anilor 1990, Boris Elțîn a devenit centrul atenției la sărbătoarea Sabantuy, când a luat parte la o competiție tradițională în care participanții trebuie să spargă un vas de ceramică având ochii legați. Vladimir Putin a participat la o probă umoristică în care concurenții trebuie să-și scufunde fața într-un vas cu lapte fermentat pentru a prinde o monedă, fără a-și folosi mâinile.
| 1,689
|
rowiki/3218571
|
GEJMR
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/GEJMR
|
2025-03-23T12:38:58Z
|
# GEJMR
GEJMR (pe numele său Václav Němeček; n. 1992) este un YouTuber ceh, care realizează în principal videoclipuri despre Minecraft, dar și despre alte subiecte actuale. El și-a început canalul YouTube pe 27 noiembrie 2011. În 2018 a devenit al treilea YouTuber ceh care a ajuns la 1 milion de abonați. În 2022 a fost menționat în ediția cehă a revistei Forbes ca fiind unul dintre youtuberii cehi cu cele mai mari venituri. Este cunoscut ca fiind o persoană retrasă și încă nu și-a dezvăluit public chipul fanilor săi de pe internet. La sfârșitul anului 2024, videoclipurile sale aveau un total de peste 700.000.000 de vizualizări.
| 231
|
rowiki/3218599
|
Hepatocit
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hepatocit
|
2025-03-23T12:39:06Z
|
# Hepatocit
Un hepatocit este o celulă aparținând țesutului parenchimatic principal al ficatului. Hepatocitele alcătuiesc 80% din masa ficatului. Aceste celule sunt implicate în:
- sinteza proteinelor
- stocarea proteinelor
- Transformarea carbohidraților
- Sinteza colesterolului, a sărurilor biliare și a fosfolipidelor
- Detoxificarea, modificarea și excreția substanțelor exogene și endogene
- Inițierea formării și secreției de bilă
| 150
|
rowiki/3218602
|
Proteină plasmatică
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Protein%C4%83_plasmatic%C4%83
|
2025-03-23T12:51:26Z
|
# Proteină plasmatică
Proteinele plasmatice, denumite uneori proteine sanguine, sunt proteinele prezente în plasma sanguină. Acestea îndeplinesc multe funcții, inclusiv transportul hormonilor, vitaminelor și mineralelor, precum și în activitate și funcționarea sistemului imunitar. Alte proteine sanguine acționează ca enzime, complement, componente, inhibitori de protează sau precursori de kinină. Deși este practic prezentă în sânge, hemoglobina nu este o proteină plasmatică, deoarece este transportată în interiorul globulelor roșii și nu circulă liber în mediul sanguin.
## Tipuri
Albuminele serică reprezintă 55% din proteinele sângelui, contribuie în mare măsură la menținerea presiunii oncotice a plasmei și ajută, ca purtător, la transportul lipidelor și al hormonilor steroizi. Globulinele reprezintă 38% din proteinele sanguine și transportă ioni, hormoni și lipide, contribuind la funcția imunitară. Fibrinogenul reprezintă 7% din proteinele sanguine; transformarea fibrinogenului în fibrină insolubilă este esențială pentru coagularea sângelui. Restul proteinelor plasmatice (1%) sunt proteine reglatoare, precum enzimele, proenzimele și hormonii. Toate proteinele din sânge sunt sintetizate în ficat, cu excepția gamma-globulinelor.
### Familii
| Proteina plasmatică | Niveluri fiziologice | % | Funcție |
| --------------------- | -------------------- | --- | -------------------------------------------------------------------- |
| Albumine | 3,5–5,0 g/dl | 55% | creează și mențin presiunea osmotică; transportă molecule insolubile |
| Globuline | 2,0–2,5 g/dl | 38% | participă în sistemul imunitar |
| Fibrinogen | 0,2–0,45 g/dl | 7% | Coagularea sanguină |
| Proteine reglatoare | | <1% | Reglarea expresiei genice |
| Factori ai coagulării | | <1% | Conversia fibrinogenului în fibrină |
| 619
|
rowiki/3218611
|
Ceruloplasmină
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ceruloplasmin%C4%83
|
2025-03-23T12:58:43Z
|
# Ceruloplasmină
Ceruloplasmina (EC 1.16.3.1) este o enzimă de tip feroxidază care la om este codificată de gena CP.
Ceruloplasmina este principala proteină care transportă cupru în sânge și, în plus, joacă un rol în metabolismul fierului. A fost descrisă pentru prima dată în 1948. O altă proteină, efestina, se remarcă prin omologia sa cu ceruloplasmina și participă, de asemenea, la metabolismul fierului și, probabil, al cuprului.
Conține 6 atomi de cupru. Ceruloplasmina transportă mai mult de 95% din cuprul total din plasma umană sănătoasă.
| 188
|
rowiki/3218600
|
Chepken
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Chepken
|
2025-03-23T13:06:26Z
|
# Chepken
Chepken sau chekmen (în tătară чепкен / çepken – „haină exterioară”; karaçai-balkară: чепкен / çepken; kumykă: чепген / çepgen; în rusă чекмень; nogai: шепкен / șepken; în azeră çəpkən; în turcă cepken) este un tip de caftan (haină lungă tradițională) purtat de popoarele turcice și, ulterior, de cazaci. A fost, de asemenea, larg utilizat printre locuitorii Caucazului.
## Descriere
Această piesă vestimentară are o formă de tranziție între o robă și un caftan mulat, fără guler, fiind cel mai adesea confecționată din stofă. Cuvântul chepken era folosit de grupurile turcice din nordul Caucazului pentru a desemna chokha și era adesea sinonim cu acest tip de îmbrăcăminte.
Printre azeri, chepken-ul este un tip de haină căptușită pentru umeri, cu mâneci false lungi. Chepken-urile erau confecționate în principal din stofă, velur sau catifea, precum și din diverse țesături de brocart din mătase. Era purtat mai ales de femei, deși exista și o variantă masculină a acestei piese vestimentare.
În funcție de vârsta femeii, culorile chepken-ului variau: fetele tinere și femeile purtau de obicei galben, roșu sau verde, iar femeile mai în vârstă purtau cămăși albe sau negre. Chepken-urile erau adesea croite cu căptușeli tăiate care se mulează pe corp. În partea inferioară laterală a hainei se afla un detaliu numit chapyg (în azeră çapıq – „cicatrice”).
Chepken-ul se purta peste o cămașă, astfel încât să se așeze bine pe corp. Pe laterale, chepken-ul avea mâneci care se terminau cu manșete; uneori, pe mâneci erau cusute nasturi.
## Etimologie
Cuvântul chepken este de origine turcică și are analogii în alte limbi turcice înrudite, precum chikman și chikpen, care corespund cu chikmyan în tătară și bașkiră. În limba turkmenă, chepken se traduce prin „stofă” și indică materialul din care era confecționată în mod tradițional această piesă vestimentară. Cazacii din Kuban numeau acest tip de îmbrăcăminte chekmen, iar cerchezii îl numeau shepken.
| 757
|
rowiki/3218618
|
Paraquat
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Paraquat
|
2025-03-23T13:21:38Z
|
# Paraquat
Paraquatul (denumit și metil viologen, nume sistematic: diclorura de N,N′-dimetil-4,4′-bipiridiniu) este un compus organic cu formula chimică [(C6H7N)2]Cl2. Este clasificat ca viologen, aparținând unei familii de compuși heterociclici activi redox cu structură similară. Acesta este unul dintre cele mai utilizate erbicide la nivel mondial. Acționează rapid și este neselectiv, omorând țesutul vegetal prin contact.
Paraquatul este toxic (letal) pentru oameni și animale. Toxicitatea și letalitatea paraquatului depind de doză și de modul în care erbicidul este absorbit de organism. La om, paraquatul dăunează la nivel bucal, la nivelul stomacului și intestinelor dacă este ingerat. Odată absorbit, paraquatul dăunează în special plămânilor, rinichilor și ficatului. Letalitatea paraquatului este atribuită creșterii producției de anioni superoxid, iar celulele pulmonare umane acumulează paraquat. Expunerea la paraquat a fost strâns legată de apariția bolii Parkinson.
## Obținere și proprietăți redox
Pentru a obține acest compus, piridina este cuplată prin tratare cu sodiu în amoniac urmată de oxidare cu obținerea de 4,4′-bipiridină. Această substanță chimică este apoi dimetilată cu clorometan (descoperitorii săi, chimistul austriac Hugo Weidel și studentul său M. Russo au utilizat iodometan) pentru a obține produsul final sub formă de sare diclorurată:
Utilizarea altor agenți de metilare duce la obținerea ionului bispiridiniu având contraioni alternativi. De exemplu, sinteza originală a lui Hugo Weidel a utilizat iodura de metil pentru a produce diiodura.
| 522
|
rowiki/3218639
|
Pelican alb american
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pelican_alb_american
|
2025-03-23T16:08:48Z
|
# Pelican alb american
Pelicanul alb american (Pelecanus erythrorhynchos) este o pasăre mare acvatică zburătoare din ordinul Pelecaniformes. Se reproduce în interiorul Americii de Nord, iar iarna se deplasează spre sud și spre coastă, până în Costa Rica.
## Taxonomie
Pelicanul alb american a fost descris oficial în 1789 de naturalistul german Johann Friedrich Gmelin în ediția revizuită și extinsă a Systema Naturae a lui Carl Linnaeus. El l-a plasat alături de ceilalți pelicani din genul Pelecanus și a inventat numele binomial Pelecanus erythrorhynchos. Gmelin și-a bazat descrierea pe „pelicanul cu cioc neregulat” care fusese descris în 1785 de ornitologul englez John Latham. Latham a avut acces la trei specimene care fuseseră aduse la Londra din New York și din zona Hudson Bay din America de Nord. Denumirea științifică înseamnă „pelican cu cioc roșu”, de la termenul latin pentru pelican, pelecanus, și erythrorhynchos, derivat din cuvintele grecești vechi erythros (ἐρυθρός, „roșu”) + rhynchos (ῥύγχος, „cioc”). Specia este monotipă: nu sunt recunoscute subspecii.
## Comportament
### Reproducere
Aceste păsări se reproduc în colonii, cu până la 10.000 de perechi pe sit. Păsările sosesc în locurile de reproducere în martie sau aprilie; cuibăritul începe între începutul lunii aprilie și începutul lunii iunie. În timpul sezonului de reproducere, atât masculii, cât și femelele dezvoltă o umflătură pronunțată în partea superioară a ciocului lor mare. Această excrescență vizibilă dispare până la sfârșitul sezonului de reproducere.
Cuibul este o adâncitură puțin adâncă răzuită în sol, în care au fost adunate crenguțe, bețe, trestii sau resturi similare. După aproximativ o săptămână de curtare și de construcție a cuibului, femela depune un cuib de obicei de două sau trei ouă, uneori doar unul, alteori până la șase.
Ambii părinți incubează timp de aproximativ o lună. Puii părăsesc cuibul la 3-4 săptămâni după eclozare; în acest moment, de obicei, supraviețuiește un singur pui per cuib. Aceștia își petrec următoarea lună într-o „creșă”, năpârlind de penajul imatur și învățând în cele din urmă să zboare. După zbor, părinții au grijă de puii lor încă trei săptămâni, până când legătura familială strânsă se separă la sfârșitul verii sau începutul toamnei, iar păsările se adună în grupuri mai mari pe terenuri bogate în hrană, pregătindu-se pentru migrație. Migrează spre sud în septembrie sau octombrie.
### Hrană
Spre deosebire de pelicanul brun (P. occidentalis), pelicanul alb american nu se scufundă pentru hrana sa. În schimb, își prinde prada în timp ce înoată. Fiecare pasăre mănâncă mai mult de 1,8 kg de hrană pe zi. Peștii capturați de pelicani pot varia de la dimensiunea unor peștișori până la cea a unor pești de 1,5 kg. În afară de pește, pelicanul alb american se hrănește cu raci, amfibieni și, uneori, larvele de salamandre. Păsările care cuibăresc pe lacuri saline, unde hrana este rară, vor călători pe distanțe mari pentru a ajunge la zone de hrănire mai bune.
Pelicanilor albi americani le place să se adune în grupuri de o duzină sau mai multe păsări pentru a se hrăni, pentru că astfel pot coopera și pot atrage peștii unii către alții. Atunci când acest lucru nu este ușor de realizat – de exemplu în ape adânci, unde peștii pot scăpa plonjând în afara razei de acțiune – preferă să caute hrană singuri. Dar, ocazional, păsările fură hrană și de la alte păsări, o practică cunoscută sub numele de cleptoparazitism. Se știe că pelicanii albi fură pește de la alți pelicani, pescăruși și cormorani de la suprafața apei.
| 1,325
|
rowiki/3217926
|
Nodul rutier Hénin-Beaumont-Lens
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nodul_rutier_H%C3%A9nin-Beaumont-Lens
|
2025-03-23T19:14:55Z
|
# Nodul rutier Hénin-Beaumont-Lens
Nodul rutier Hénin-Beaumont-Lens este un nod rutier situat în Dourges, în departamentul Pas-de-Calais, regiunea Hauts-de-France. Acest nod permite conectarea între autostrăzile A1 și A21 (rocade minière). Structura sa este complexă, deoarece rampele de acces se înfășoară în jurul a două linii feroviare care se intersectează în același loc: LGV Nord și linia Lens – Ostricourt.
## Drumuri deservite
- Autostrada A1
- Autostrada A21
| 165
|
rowiki/3218723
|
Villa la Angostura
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Villa_la_Angostura
|
2025-03-23T21:38:59Z
|
# Villa la Angostura
Villa la Angostura este un oraș în provincia Neuquén, Argentina.
| 26
|
rowiki/3218724
|
El Paso (La Palma)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/El_Paso_(La_Palma)
|
2025-03-23T21:47:19Z
|
# El Paso (La Palma)
El Paso este o comună în provincia Santa Cruz de Tenerife, Spania. Se află în La Palma, la o altitudine de 630 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 136 km². Populația este de 8.156 locuitori, determinată în 2024, prin registru de stare civilă[*].
| 98
|
rowiki/3218621
|
Prinț și cerșetor (film din 1920)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Prin%C8%9B_%C8%99i_cer%C8%99etor_(film_din_1920)
|
2025-03-24T09:44:30Z
|
# Prinț și cerșetor (film din 1920)
Prinț și cerșetor (în germană Prinz und Bettelknabe) este un film mut de aventuri austriac din 1920, regizat de Alexander Korda și cu Tibor Lubinszky, Albert Schreiber și Adolf Weisse în rolurile principale. Este bazat pe romanul lui Mark Twain din 1881, Prinț și cerșetor, despre un băiat sărac care face schimb cu Edward, Prinț de Wales, în Anglia din perioada Dinastiei Tudor.
Pentru prima dată, în acest film austriac, un copil actor, Tibor Lubinszky(d) din Ungaria, care la unsprezece ani avea deja o carieră respectabilă în cinematografie, a fost distribuit să joace un rol dublu de protagonist.
## Distribuție
- Tibor Lubinszky – Prințul Edward / Tom Canty(d)
- Albert Schreiber – regele Henric al VIII-lea
- Adolf Weisse – Lord Cancelar
- Franz Herterich – John Canty
- Franz Everth – Miles Herndon
- Wilhelm Schmidt – Hugh Herndon
- Ditta Ninjan – Lady Edith
- Lilly Lubin – Isabel
## Producție
Producătorul filmului, Alexander Kolowrat(d), a vrut să refacă atmosfera de epocă cu costume epice italiene și s-a inspirat în special din două filme germane recente, Madame DuBarry(d) (1919) și Anna Boleyn (1920) regizate de Ernst Lubitsch.
A fost primul film al lui Korda după ce și-a părăsit Ungaria natală pentru aa se muta în Austria unde a lucra pentru studiourile Sascha-Film. A fost prima colaborare a sa cu scenaristul Lajos Bíró, care a fost și el forțat să părăsească Ungaria. Ulterior, cei doi au lucrat împreună la alte douăzeci și trei de filme. Datorită muncii regizorilor Korda și Michael Curtiz, compania a ajuns să fie unul dintre cei mai de succes producători de film europeni în anii 1920-anii 1930.
## Recepție
Filmul a fost foarte bine primit la lansarea sa în Marea Britanie. Interpretarea de către Albert Schreiber a regelui Henric al VIII-lea a fost lăudată în special pentru evitarea bufoneriei asociate de obicei cu acest monarh.
Filmul a fost bine primit de critici și în Austria, Germania și Statele Unite ale Americii. Lansarea americană a filmului a fost amânată din cauza unei dispute legale cu o companie americană care plănuia de asemena o ecranizare cinematografică a romanului. După ce a fost lansat în cele din urmă în SUA, filmul lui Korda s-a dovedit a fi un mare succes.
Succesul financiar al filmului în America de Nord l-a făcut pe Korda să aibă ambiția de a regiza „filme internaționale” care să fie atractive pe piața globală, o strategie pe care a pus-o în aplicare mai târziu, când a lucrat în Marea Britanie, ceea ce a dus la succesul mondial al filmului său din 1933, Viața particulară a lui Henric al VIII-lea.
| 860
|
rowiki/3218634
|
Problema de a fi viu
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Problema_de_a_fi_viu
|
2025-03-24T09:49:37Z
|
# Problema de a fi viu
Problema de a fi viu (în germană Vom Nachteil geboren zu sein, în engleză The Trouble with Being Born) este un film dramatic științifico-fantastic din 2020 regizat de Sandra Wollner(d) după un scenariu de Wollner și Roderick Warich. O coproducție internațională între Austria și Germania, filmul prezintă un android (Lena Watson) care trăiește cu un bărbat (Dominik Warta(d)) ca Replicant(d) în locul tinerei fiice a acestuia care a dispărut cu ani în urmă.
La premiera filmului la cea de-a 70-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, filmul a stârnit controverse pentru descrierea unei relații dintre un bărbat și un copil de 10 ani, chiar dacă este android, care seamănă și cu fiica sa.
## Rezumat
Filmul explorează toposul(d) omului artificial, prezentat aici într-un mod neobișnuit, cu accent pe nivelul emoțional. Elli este un android, o mașină, sub formă de fată, precum și un robot sexual. Elli locuiește cu Georg, pe care îl numește „Tata”.
Ei își petrec timpul într-o vară, înotând în piscină în timpul zilei, iar seara Georg o duce în pat cu el. El a creat-o pe Elli din memoriile sale personale, pentru a găsi fericirea. Acestea sunt amintiri care nu înseamnă nimic pentru ea și totul pentru el. Pentru Elli, este doar programarea pe care o urmează.
Mai târziu, când se întâlnește cu modelul său din viața reală, Eli începe o odisee care prezintă publicului perspectiva lui Elli din ce în ce mai mult.
Filmul distopic portretizează „povestea unei mașini și a fantomelor pe care le purtăm cu toții în noi”.
## Distribuție
- Lena Watson – Elli/Emil, un android
- Dominik Warta – Georg [12]
- Ingrid Burkhard(d) – doamna Schikowa
- Jana McKinnon(d) – Elli, fiica umană a lui Georg
- Simon Hatzl – Toni
## Producție
Regizoarea și scenarista Sandra Wollner a considerat acest film ca o „antiteză a lui Pinocchio Wollner a intenționat inițial să distribuie o actriță de 20 de ani în rolul androidului Elli, dar după ce a modificat unele dintre elementele mai explicite din scenariul filmului, a ales-o pentru rol pe actrița de 10 ani Lena Watson (nume de scenă inspirat de Emma Watson).
Scenele în care androidul este prezentat nud au fost realizate folosind imagini generate de computer.
Watson a avut, de asemenea, o mască și o perucă din silicon, care au folosit atât pentru a-i ascunde identitatea, cât și pentru a-i permite să semene cu o altă actriță care apare mai târziu în film.
## Lansare și recepție
Problema de a fi viu a avut premiera mondială la cel de-al 70-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, la 25 februarie 2020, în cadrul secțiunii Întâlniri a festivalului. S-a dezvăluit că mai mulți membri ai publicului au ieșit din sală în timpul premierei. A primit Premiul Special al Juriului la secțiunea Întâlniri.
Jonathan Romney de la Screen Daily(d) a considerat filmul ca „o realizare puternică și revelatoare [...] complexă, creat cu artă, uneori derutant în mod intenționat”.
Jessica Kiang de la revista Variety l-a descris „un film disperat de înfiorător, stânjenitor, care te pune pe gânduri”.
Chris Barsanti de la Slant Magazine a acordat filmului două stele din patru și a afirmat că filmul „suferă de aceeași problemă ca și androizii săi capricioși: enervarea care rezultată din repetiție”.
Festivalul Internațional de Film de la Melbourne a decis să nu difuzeze filmul la ediția sa din 2020, invocând preocupările exprimate de doi psihologi criminaliști că ar putea „[normaliza] interesul sexual față de copii” și că va fi „folosit ca o sursă de excitare pentru bărbații interesați de materialele abuzive asupra copiilor”. Decizia de a elimina filmul din lista festivalului a fost denunțată de criticii de film Peter Krausz, Tom Ryan și David Stratton(d).
Pe fondul controverselor din Australia, Sandra Hall de la The Sydney Morning Herald a numit filmul „ciudat din punct de vedere moral, controversat pentru conținutul său” și a concluzionat că „filmul se adâncește în manipularea inteligenței emoționale, lăsând spectatorii să se gândească la consecințele unor astfel de acțiuni într-o manieră care provoacă și neliniștește.”
## Premii
- Cea de-a 70-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin: Premiul special al juriului (secț. Întâlniri(d))
- Festivalul Internațional de Film de la Viena din 2020: Premiul special al juriului [18]
| 1,445
|
rowiki/3218713
|
Conservatorul din Kazan
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Conservatorul_din_Kazan
|
2025-03-24T09:51:01Z
|
# Conservatorul din Kazan
Conservatorul de Stat „N.G. Jiganov” din Kazan (în rusă Казанская государственная консерватория имени Н.Г. Жиганова) este o instituție de învățământ superior din Kazan, Tatarstan. A fost fondat în 1945 de compozitorul tătar sovietic Najip Jihanov, care a fost rector al instituției în perioada 1945-1988. În anul 2000, Conservatorul a fost numit după el.
În 2009, Conservatorul avea în jur de 110 profesori și 700 de studenți. Programele educaționale sunt realizate la șapte catedre - pian, orchestră, dirijat de cor, vocal, instrumente populare, teorie și compoziție, artă muzicală tătară. Din 1989 până în 2021, rectorul instituției a fost profesorul Rubin Abdulin, primul cântăreț la orgă de etnie tătară. Din 2021, rectorul instituției este profesorul Vadim Dulat-Aleev.
## Profesori notabili
- Najip Jihanov
- Albert Leman
- Fuat Mansurov
- Mansur Mozaffarov
- Natan Rakhlin
- Elf Burnasheva
## Absolvenți notabili
- Vlada Borovko - soprană de operă
- Larissa Diadkova - mezzosoprană (transferată la Conservatorul din Sankt Petersburg)
- Youri Egorov - pianist (transferat la Conservatorul din Moscova)
- Sofia Gubaidulina - compozitoare (1954)
- Oleg Lundstrem - compozitor și dirijor de jazz (1953)
- Almaz Monasypov - compozitor, dirijor și violoncelist
- Airat Ichmouratov - compozitor, dirijor și clarinetist
- Konstantin Lopushansky - regizor de film, autor
- Sofia Guliak - pianistă
- Elwirä Misbaxova - violonistă
- Vladimir Romashkin - folclorist, muzician, cercetător, realizator de filme documentare
- Mikhail Pletnev - pianist, dirijor și compozitor (transferat la Conservatorul din Moscova)[6]
| 603
|
rowiki/3218743
|
Universitatea de Stat Tătară de Umanistică și Educație
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_de_Stat_T%C4%83tar%C4%83_de_Umanistic%C4%83_%C8%99i_Educa%C8%9Bie
|
2025-03-24T09:54:00Z
|
# Universitatea de Stat Tătară de Umanistică și Educație
Universitatea de Stat Tătară de Umanistică și Educație (în rusă Татарский государственный гуманитарно-педагогический университет, în tătară Татар дәүләт гуманитар-педагогика университеты) este o universitate în Kazan, Federația Rusă. A fost formată în 2005 prin fuziunea mai multor instituții, dintre care unele puneau un accent deosebit pe utilizarea limbii tătare ca mijloc de predare sau pe studiul limbii în sine, de exemplu, Universitatea Pedagogică de Stat din Kazan și Institutul de Umanistică de Stat Tătară (creat în 1996 cu scopul de a extinde educația superioară în limba tătară).
## Despre universitate
Universitatea a fost fondată inițial ca Institutul de Învățători din Kazan (Казанский учительский институт) pe 24 octombrie 1876 în Kazan, Rusia, cu scopul de a pregăti profesori pentru a lucra în liceele orașului. În urma Revoluției Ruse, a fost reorganizat drept Institutul Profesorilor din Kazan în 1918.
A fost ulterior redenumită Institutul Pedagogic Oriental (1922), Institutul Pedagogic Tătar (1931), Institutul Pedagogic de Stat din Kazan (1934) și Universitatea Pedagogică de Stat din Kazan (1994).
De-a lungul istoriei sale, structura, rolul și numele universității s-au schimbat în funcție de capriciile politicii naționalităților. În 2005, Universitatea de Umanistică de Stat Tătară, Institutul Regional Tătar-American și Universitatea Pedagogică de Stat din Kazan au fuzionat, formând actuala Universitate de Stat Tătară de Umanistică și Educație.
Fuziunea din 2005 a creat patru noi facultăți, ajungând la un total de șaisprezece, cu 28 de specializări și o înscriere totală de peste 15.000 de studenți. În conformitate cu politicile lingvistice ale Republicii Tatarstan și cu rolul universității în educația tătară, unele facultăți oferă cursuri și lecții atât în limba rusă, cât și în limba tătară.
| 673
|
rowiki/3218877
|
Dublin, Ohio
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dublin,_Ohio
|
2025-03-24T14:46:25Z
|
# Dublin, Ohio
Dublin este un oraș în statul Ohio, Statele Unite ale Americii.
| 25
|
rowiki/3218902
|
Nodul rutier Rosny
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nodul_rutier_Rosny
|
2025-03-24T17:28:41Z
|
# Nodul rutier Rosny
Nodul rutier de la Rosny este un important nod autorutier situat în departamentul Seine-Saint-Denis, în principal pe teritoriul comunei Rosny-sous-Bois, dar și pe cel al comunelor Noisy-le-Sec și Bondy. Acest nod, unul dintre cele mai importante din estul Parisului, asigură conexiunea între autostrăzile A3 și A86 (partea de sud), precum și cu ramficația A103.
Traficul este foarte intens în orele de vârf, nodul permițând accesul către nord-estul, estul și sud-estul aglomerației pariziene. De asemenea, aglomerația este accentuată de apropierea a două mari centre comerciale din regiune: Rosny 2 și Domus.
Construit în anii 1960, nodul rutier a fost dat în folosință în decembrie 1969, simultan cu primele tronsoane ale autostrăzilor A3, A86, precum și cu actuala A103 (care a făcut parte din A3 până în 1982), pe care le conectează între ele.
În 1983, apoi între 1986 și 1988, nodul rutier a fost lărgit și reorganizat la nivelul rampelor, pentru a face față creșterii traficului rutier, prin deschiderea unor noi rampe și închiderea altora, pentru a evita anumite conflicte de circulație.
O altă lărgire a avut loc și în 1998.
## Drumuri deservite
- A3: axa Paris (Porte de Bagnolet) – Lille/Aeroportul Internațional Paris–Charles de Gaulle;
- A86 (Sud): perifericul regiunii Île-de-France spre sud;
- A103: spre Le Raincy, Villemomble, Neuilly-Plaisance;
- RN 186: deservirea locală a Bondy și Rosny Sud prin bulevardul General-de-Gaulle;
- RD 116: strada Brément, bulevardul Alsace-Lorraine, deservirea Noisy și Rosny Nord.
| 546
|
rowiki/3218907
|
Pelican brun
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pelican_brun
|
2025-03-24T20:13:40Z
|
# Pelican brun
Pelicanul brun (Pelecanus occidentalis) este o pasăre din familia pelicanilor, Pelecanidae, una dintre cele trei specii întâlnite în America și una dintre cele două care se hrănesc scufundându-se în apă. Se găsește pe coasta Atlanticului, din New Jersey până la gura de vărsare a râului Amazon, și de-a lungul coastei Pacificului, din Columbia Britanică până în Peru, inclusiv în Insulele Galapagos.
## Taxonomie
Pelicanul brun a fost descris de zoologul suedez Carl Linnaeus în cea de-a 12-a ediție din 1766 a lucrării sale Systema Naturae, unde i s-a dat numele binomial de Pelecanus occidentalis. Acesta aparține cladei din Lumea Nouă a genului Pelecanus.
Sunt recunoscute cinci subspecii de pelican brun. Cel puțin unele dintre aceste subspecii sunt distincte genetic, în ciuda fenotipurilor similare. Subspeciile diferă între ele în ceea ce privește mărimea, coloritul buzunarului gâtului (printre alte părți goale) în stare de reproducere și/sau anumite detalii ale penajului de reproducere, precum și aria geografică.
- Pelecanus occidentalis occidentalis
- Pelecanus occidentalis californicus
- Pelecanus occidentalis carolinensis
- Pelecanus occidentalis murphyi
- Pelecanus occidentalis urinator
## Descriere
Pelicanul brun este cea mai mică dintre cele opt specii de pelicani existente, dar este adesea una dintre cele mai mari păsări marine din aria lor de răspândire. Măsoară între 1 și 1,52 metri lungime și are o anvergură a aripilor de 2,03 până la 2,28 metri. Greutatea adulților poate varia între 2 și 5 kg, aproximativ jumătate din greutatea celorlalți pelicani întâlniți în Americi, pelicanii albi peruani și americani.
Subspecia nominalizată în penajul de reproducere are capul alb, cu o pată gălbuie pe creștet. Ceafa și gâtul sunt maro închis. Părțile superioare ale gâtului prezintă linii albe de-a lungul bazei buzunarului, iar partea inferioară a gâtului are o pată gălbuie palidă. Penele din centrul cefei sunt alungite, formând pene de creastă scurte, de culoare castaniu închis. Mantaua, scapularele și acoperirile aripilor superioare (penele de pe partea superioară a aripilor) sunt gri-argintiu, cu o nuanță maronie. Mandibula inferioară este negricioasă, cu o pungă gulară negricioasă-verzuie în partea inferioară pentru scurgerea apei atunci când adună prada. Pieptul și burta sunt de culoare închisă, iar picioarele sunt negre. Are un cioc alb-cenușiu colorat cu maro și amestecat cu pete carmin pal. Creasta este scurtă și de culoare brun-roșcat pal. Spatele, crupa și coada sunt dungate cu gri și maro închis, uneori cu o nuanță ruginie. Coada este gri închis, cu o nuanță argintie variabilă. Masculul și femela sunt asemănători, dar femela este puțin mai mică Este excepțional de plutitor datorită sacilor de aer interni de sub piele și din oase. Este la fel de grațios în aer pe cât este de neîndemânatic pe uscat.
## Comportament
Pelicanul brun este o pasăre foarte gregară; el trăiește în stoluri de ambele sexe pe tot parcursul anului. În zbor orizontal, pelicanii bruni zboară în grupuri, cu capul sprijinit pe umeri și cu ciocul sprijinit pe gâtul pliat. Ei pot zbura în formație de V, dar de obicei în linii regulate sau în șir indian, adesea la mică înălțime deasupra suprafeței apei. Pentru a exclude apa din pasajul nazal, ei au regiunile interne ale nărilor mai înguste.
| 1,162
|
rowiki/3218894
|
Lapte de migdale
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lapte_de_migdale
|
2025-03-24T20:15:34Z
|
# Lapte de migdale
Laptele de migdale este o băutură vegetală obținută prin amestecarea migdalelor cu apă, având o consistență lichidă, albă și cremoasă. Procesul de producție presupune înmuierea migdalelor în apă, urmată de măcinare și strecurare, pentru a separa lichidul de pulpa solidă. Această băutură este adesea utilizată ca substituent pentru laptele de origine animală, fiind integrată frecvent în dietele vegane și ale persoanelor intolerante la lactoză.
În varianta comercială, laptele de migdale poate conține aditivi precum emulsifianți pentru a îmbunătăți textura și vitamine (riboflavină, vitamina E, vitamina D) și calciu, cu scopul de a îmbunătăți aportul alimentar al consumatorilor care îl folosesc ca substitut pentru lapte.
| 251
|
rowiki/3218927
|
Tigrul Alb (Hector Ayala)
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tigrul_Alb_(Hector_Ayala)
|
2025-03-24T20:24:38Z
|
# Tigrul Alb (Hector Ayala)
Tigrul Alb (Hector Ayala) este un personaj fictiv care apare în benzile desenate americane publicate de Marvel Comics. Este primul personaj care are numele de White Tiger și a fost creat de Bill Mantlo și George Pérez. De origine portoricană, Tigrul Alb a fost primul personaj principal latino-american din istoria benzilor desenate americane și primul supererou spaniol al Marvel. Primul membru al familiei sale care a preluat acest titlu, Hector este unchiul Angelei del Toro și fratele Avei Ayala.
Héctor Ayala apare în serialul de televiziune din Universul Cinematic Marvel, Daredevil: Born Again (2025), interpretat de Kamar de los Reyes.
## Istoricul publicațiilor
White Tiger a apărut pentru prima dată în Deadly Hands of Kung Fu #19 (decembrie 1975). După debutul său, personajul apare ulterior în The Deadly Hands of Kung Fu #20–24 (ianuarie–mai 1976), #26–27 (iulie–august 1976), #29–32 (octombrie 1976 – ianuarie 1977), The Spectacular Spider-Man #9–10 (august–septembrie 1977), Human Fly #8–9 (aprilie–mai 1978), The Spectacular Spider-Man #18–21 (mai–august 1978), The Defenders #62–64 (august–octombrie 1978), The Spectacular Spider-Man #22–23 (septembrie–octombrie 1978), #25–26 (decembrie 1978 – ianuarie 1979), #29–31 (aprilie–iunie 1979), #51–52 (februarie–martie 1981), Spidey Super Stories #57 (martie 1982), Daredevil #38–40 (decembrie 2002 – februarie 2003) și Daredevil #69 (martie 2005).
White Tiger a primit o prezentare în Official Handbook of the Marvel Universe #14. A apărut și ca parte a secțiunii „Sons of the Tiger” din Official Handbook of the Marvel Universe Deluxe Edition #12. De asemenea, White Tiger a avut propria sa prezentare în Official Handbook of the Marvel Universe Master Edition #11. Héctor Ayala apare în numărul one-shot Marvel's Voices: Comunidades #1 (octombrie 2021), într-o poveste intitulată „Pa'lante Juntos”, iar moștenirea sa este explorată mai departe într-o altă poveste, dedicată Avei, numită „Legados”. Ayala reapare și în Marvel's Voices: Comunidades Vol. 2 #1 (septembrie 2022), ca personaj într-un flashback, în povestea „Secret Savior”.
Când s-a luat decizia ca White Tiger să devină personajul principal al seriei Deadly Hands of Kung Fu, iar Sons of the Tiger să rămână personaje secundare, Bill Mantlo și-a propus să redea în mod autentic atmosfera „dură a cartierelor sărace” din New York.Crezând că, fiind portorican, George Pérez avea o „cunoaștere intimă” a vieții de zi cu zi din South Bronx în anii ’70, Mantlo i-a propus artistului să creeze „un personaj care să reflecte acea realitate sumbră”.Din cauza stilului monocromatic al revistei Deadly Hands of Kung Fu, conceptul inițial pentru costumul lui White Tiger era pur și simplu costumul lui Spider-Man „fără niciun detaliu”. Pornind de la această idee, Pérez a realizat aspectul vizual al personajului, spre satisfacția amândurora, deoarece era considerat elegant și se potrivea bine în limitele impuse de paleta de culori.
Artistul a declarat că Bill Mantlo, cunoscut pentru conștiința sa socială, „era probabil mult mai conștient de semnificația creării primului supererou latino” care să fie personaj principal și a descris procesul de creare a lui White Tiger drept unul „organic”, datorită propriului său background. Pérez a ales numele personajului inspirându-se de la unii dintre „prieteni din cartier” și i-a oferit o față care amintește de fratele său, David, iar figura mamei a fost bazată pe propria sa mamă.Artistul a ilustrat mediul înconjurător al personajului pe baza propriilor sale experiențe trăite în cartierele interioare ale orașului. Aspectul „aerodinamic” al costumului avea scopul de a accentua cuvântul „alb” (white) și de a-l adapta formatului revistei, însă Pérez avea să regrete mai târziu faptul că nu a adăugat dungi în design.Mișcările prezentate în ilustrațiile sale erau compuse din tehnici de arte marțiale „exagerate”. Când l-a readus în prim-plan pe Ayala în 2021, Daniel José Older a menționat că nu ar fi pus cuvintele în italice „atunci când [personajele] trec natural de la spaniolă la engleză”. Autorul și-a bazat povestea pe un eseu pe care îl scrisese pentru The New York Times, intitulat „Garbage Fires for Freedom: When Puerto Rican Activists Took Over New York's Streets”
## Biografia personajului fictiv
Hector Ayala s-a născut în orașul San Juan, Puerto Rico. Era student la Empire State University din New York când a găsit amuletele cu tigrul pe care Sons of the Tiger le purtaseră și le abandonaseră. Punându-le pe toate trei, el a fost transformat într-o formă supraumană numită White Tiger. A descoperit că purtând toate pandantivele simultan își sporea forța și dobândea abilități aproape supraomenești în artele marțiale.
În alter ego-ul său, Ayala a intrat în acțiune pentru prima dată împotriva unei bande de stradă. Apoi, a luptat cu Prowler, care credea că el era un criminal. White Tiger s-a confruntat cu Jack of Hearts, care, de asemenea, îl considera responsabil pentru moartea tatălui său. White Tiger a înfruntat atacatori mascați necunoscuți ai cartelului criminal Corporation, care amenințau sora sa și pe Jack of Hearts. Alături de Jack of Hearts, Shang-Chi și Iron Fist, White Tiger a luptat împotriva lui Stryke și a altor agenți ai Corporation, și a aflat că fratele său Filippo încerca să-și găsească un loc de muncă la Fu Manchu. Ulterior, Hector s-a întâlnit cu Sons of the Tiger.
Ayala a fost impersonat de Profesorul Vasquez și a luptat cu Spider-Man în mijlocul confuziei. Identitatea secretă a lui Ayala a fost ulterior expusă publicului într-o bătălie cu Lightmaster pe terenurile Empire State University. Alături de Spider-Man și Daredevil, a luptat apoi împotriva Masked Marauder, Darter și Carrion. Ayala a fost mai târziu împușcat de Gideon Mace și a fost aproape ucis. A fost operat pentru a-i fi scoase gloanțele și s-a recuperat. După ce a dezvoltat o dependență nesănătoasă, atât psihologică, cât și fizică, de amuletele cu tigru, Hector a abandonat identitatea de White Tiger. I-a dat amuletele unui detectiv privat pe nume Blackbyrd, care le-a returnat Sons of the Tiger. Hector s-a mutat apoi în vest, împreună cu prietena sa, Holly Gillis.
După un timp, chemarea de a purta amuletele și de a lupta împotriva răului a devenit prea puternică, iar Hector a devenit din nou White Tiger. La scurt timp după aceea, Hector a fost acuzat pe nedrept de crimă și condamnat, în ciuda eforturilor avocatului său, Matt Murdock (alias Daredevil). Ayala a fost împușcat mortal în timp ce încerca să evadeze, cu puțin timp înainte ca dovezile să apară, dovedindu-i nevinovăția.
### Moștenirea familiei
Angela Del Toro, nepoata lui Hector și agent FBI, a moștenit amuletele cu Tigrul de Jad. Angela a renunțat la FBI pentru a înțelege amuletele și a fost antrenată în folosirea puterilor lor de către Daredevil, devenind ultima persoană care a preluat identitatea White Tiger, înainte de a fi ucisă de The Hand și înviată ca slujitorul lor. După ce a fost vindecată de Black Tarantula, s-a alăturat lui Daredevil în rândurile The Hand.
Sora adolescentă a lui Hector, Ava Ayala, a apărut mai târziu ca noul White Tiger.
Ca White Tiger, Hector purta cele trei amulete mistice cu tigru (un cap și două labe), care erau verzi în unele versiuni și galbene în altele, provenind din tărâmul extra-dimensional K’un-L’un, amulete care fuseseră purtate inițial de Sons of the Tiger (Abe Brown, Bob Diamond și Lin Sun). Când purta amuletele, forța fizică, viteza, rezistența, agilitatea, dexteritatea, reflexele și reacțiile, coordonarea, echilibrul și anduranța lui Hector erau toate îmbunătățite, deși nu până la punctul de a fi invincibil. Amuleta îi confera, de asemenea, experiența și abilitățile unui maestru al artelor marțiale. White Tiger poseda aceste abilități îmbunătățite doar atunci când purta toate cele trei amulete mistice cu tigru, iar dușmanii se foloseau de acest lucru.
În realitatea alternativă din povestea House of M din 2005, Hector este capturat de Brotherhood, care amenință familia sa. El își trimite familia în America de Sud și trimite amuleta sa lui Angela Del Toro prin poștă. După ce refuză să se alăture și să saboteze versiunea universului a Avengers condusă de Luke Cage, a fost înscenat și condamnat.
Ayala apare ca White Tiger în realitatea MC2. În această realitate, el este văzut ca un concurent într-un turneu de arte marțiale organizat de Deadpool. Ayala este văzut perfecționându-și abilitățile împotriva Sons of the Tiger, inclusiv Black Tiger și Lotus Shinchuko. El este văzut ultima dată efectuând o imobilizare asupra lui Robert Diamond.
În She-Hulk (Vol. 2) #21 (2007), un om de știință renegat din Earth-721 (Earth-A) a inventat o mașină de traversare dimensională care le permitea cetățenilor obișnuiți să călătorească pe Earth-616, unde deveneau superputernici și primeau echipamentele asociate cu eroii din linia temporală principală. Printre aceștia se afla o versiune alternativă a lui Ayala, cu ochii strâmbi, care a primit acces la Amuletele Puterii. Acest impostor a atras atenția unității Code: Blue a NYPD și a fost arestat. Mai târziu, el a fost repatriat în realitatea sa originală de către Reed Richards.
Versiuni alternative ale lui Ayala apar și în apariții mai mici, luptând împotriva Wendigo alături de mai mulți supereroi în What If? #34 (1982) și ca o versiune a sa din Earth-57780 în Spidey Super Stories #37. El este menționat de Ava Ayala din Earth-13116 în Master of Kung Fu (Vol. 2) #3.
În 1999, colaborarea dintre editura italiană Panini Comics și Marvel UK a dus la crearea unei alte variante a lui Ayala, White Tiger din Earth-9411, marcând prima dată când personajul a fost publicat internațional de o terță parte.
## În alte media
- Hector Ayala / White Tiger apare în episodul Ultimate Spider-Man "Kraven the Hunter". Această versiune este al doilea White Tiger și tatăl lui Ava Ayala, care a fost ucis de Kraven the Hunter cu mulți ani în urmă, ceea ce a dus la faptul că Ava a adoptat mantia de White Tiger.
- Hector Ayala / White Tiger apare în Daredevil: Born Again, interpretat de Kamar de los Reyes.
## Impact cultural și moștenire
### Recepție critică și influență
Referitor la introducerea personajului, Ralph Macchio a spus că „în anii '70, a fost un eveniment destul de important să fie introdus un supererou hispanic, iar Hector Ayala, White Tiger, a fost în prima linie.” La lansare, personajul a servit drept inspirație pentru scriitorul The Ibis, Dave Schmidtt, care a reflectat asupra rolului supereroilor ca instrument de evaziune, fiind o figură cu puterea de a schimba realitatea în moduri în care oamenii obișnuiți nu pot. Javier Hernández, desenator și cofondator al Latino Comic Export, citează pe Hector Ayala ca fiind primul supererou cu care s-a identificat ca latino-american. Barbara F. Tobolowsky și Pauline J. Reynolds subliniază că includerea lui Ayala și a altor personaje în The Amazing Spider-Man a făcut publicația mai diversă, dar totuși a exploatat „stereotipurile albe fricoase” atunci când a fost vorba de poveștile de protest.
În 2016, Jon Huertas l-a jucat pe Hector Ayala într-un scurtmetraj independent intitulat White Tiger, produs de WestSide Stories Productions. Actorul a menționat că acesta este „personajul său Marvel preferat și cel cu care s-a identificat cel mai mult”, susținând că proiectul s-a născut din necesitatea „ca cineva să dezvolte un personaj comic masculin [hispanic] adult”. După ce a lucrat la Marvel's Voices, Older a afirmat că, fiind „primul supererou Latinx, White Tiger deține un statut esențial și iconic în istoria benzilor desenate” și a comentat despre importanța introducerii lui Ayala, spunând că a umplut golul celor care „au crescut ca [nerzi latino] fără să aibă persoane care să semene cu ei pe pagină și întrebându-se 'unde suntem?'”.
În retrospectivă, autorul și artistul de benzi desenate J. Gonzo consideră că introducerea lui White Tiger a fost importantă, deoarece a marcat apariția unui personaj complex latino-american, dar a menționat că în aparițiile ulterioare Marvel l-a împins pe personaj în plan secundar și, în cele din urmă, nu l-a adus cu adevărat în prim-plan, un tipar care s-a repetat și cu alți supereroi hispanici. În timp ce discuta despre distribuirea personajelor din cadrul Marvel Cinematic Universe, după succesul The Lord of the Rings: The Rings of Power de pe Amazon Prime, actorul portorican Ismael Cruz Córdova a spus că rolul lui Hector Ayala este „cel pe care [îl vrea cu adevărat] să-l joace” pentru studio. Considerând că White Tiger este un „personaj fantastic” datorită faptului că este un „erou improbabil... într-o călătorie de răscumpărare” care reflectă începuturile propriei sale vieți ca un tânăr sărac, hărțuit și marginalizat.
### Studii literare
În Teaching Comics by and about Latinos/as, Frederick Luis Aldama consideră că introducerea lui White Tiger a fost momentul în care supereroilor latini li s-au atribuit aspecte mai complexe ale caracterelor lor. El îl include și printre supereroii latino-americani care au fost „lansați în spate” în loc să fie aduși în prim-plan. În 2018, Marc DiPaolo a susținut un punct similar, spunând că Héctor Ayala a început o tendință de a-i portretiza pe aceștia mai mult decât simple stereotipuri, un tipar care a continuat în anii 1970. Ca parte a unei analize în studiile literare, Santiago Rubiano Velandia concluzionează că Ayala și alți contemporani sunt importanți pentru studiu, deoarece perpetuează stereotipul american conform căruia latino-americanii sunt, în principal, catolici devotați.
Capitolul patru din All New, All Different?, „Guess Who's Coming to Save You? The Rise of the Ethnic Superhero in the 1960s and 1970s”, de Allan W Austin și Patrick L Hamilton, explorează introducerea lui White Tiger în contextul supereroilor din diverse culturi. În Death Representations in Literature: Forms and Theories, Adriana Teodorescu folosește uciderea familiei sale ca studiu de caz pentru a stabili vulnerabilitatea cu care se confruntă supereroii atunci când identitățile lor secrete sunt expuse.
### Studii sociologice
Ca primul supererou latino-american care a ajuns în mainstream-ul benzilor desenate americane, personajul lui Ayala a fost subiectul unor cercetări privind reprezentarea hispanicilor în media. Un astfel de exemplu este Tigre Blanco, héroe del Barrio!: Living and Dying Latina/o in a Superhero World de Luis Saenz De Viguera Erkiaga, unde autorul analizează contextul sociologic al portoricanilor din New York în anii 1970, cum au fost marginalizați ca grup și cum i-a reprezentat Hollywood-ul prin stereotipuri negative. Caracterizarea lui Ayala înainte de a deveni White Tiger nu scapă de aceste clișee, deoarece monologul său interior și expresiile sale verbale sunt realizate bilingv, iar el este descris ca „pasiv” și „fiul inutil [al] unor portoricani muncitori și umili [care] își petrece timpul] bâjbâind prin alei întunecate, singur.”
În ciuda acestui fapt, tendința de a vorbi în „Spanglish”, o combinație între spaniola fragmentată (care nu reflecta cu exactitate spaniola portoricană) și engleza colocvială, a transformat personajul într-un „pionier pentru viitorii supereroi Latina/o”. În cele din urmă, Saenz consideră că această caracterizare nu reușește să reflecte corect comunitatea Nuyorican și este problematică, deoarece încearcă să fie „o reprezentare pozitivă a minorităților, în ciuda tuturor acestor probleme [astfel confirmând] viziunile hegemonice asupra portoricanoilor”. El identifică descrierile post-mortem ale personajului ca o încercare de a transforma această descriere într-una de „un model pentru personajele Latina/o [și o] figură onorabilă, inspirațională” într-o încercare de a se abate de la stereotipul inițial și a-l re-imagina conform standardelor actuale. În A Choice of Weapons: The X-Men and the Metaphor for Approaches to Racial Inequality, Gregory S Parks și Matthew Hughey sunt de acord că descrierea originală a personajului reflectă stereotipurile americane.
| 5,029
|
rowiki/3218737
|
Templul lui Augustus și Roma
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Templul_lui_Augustus_%C8%99i_Roma
|
2025-03-24T23:03:30Z
|
# Templul lui Augustus și Roma
Templul lui Augustus și al Romei este un sanctuar dedicat lui Augustus situat în districtul Altındağ(d) din Ankara. Se crede că a fost construit în jurul anilor 25–20 d.Hr. Pe lângă faptul că este una dintre cele mai importante ruine din perioada romană din oraș, este cunoscut și pentru Monumentum Ancyranum. Aceasta este o inscripție despre lucrările lui Augustus, care era considerat primul împărat roman. Este cea mai completă copie a Res Gestae Divi Augusti care a supraviețuit până în prezent, chiar dacă originalul din Roma a dispărut.
## Istorie
Un templu frigian din secolul al II-lea î.Hr. de pe amplasament a fost distrus.
Augusteul a fost construit între 25–20 î.Hr. după cucerirea Anatoliei Centrale de către Imperiul Roman și formarea provinciei Galatia, cu Ancira drept capitală administrativă.
A fost reintrodusă în lumea occidentală de Antun Vrančić (ambasadorul lui Ferdinand al Austriei) la sultanul Suleyman Magnificul (1555–1562) la Amasia, în Asia Mică. Vrančić a citit prima dată inscripția și a identificat originea ei din lectura lui Suetonius. Doar pereții laterali și cadrul ornamentat al ușii au rămas; pozițiile a șase coloane pot fi încă recunoscute.
## Monumentum Ancyranum
După moartea lui Augustus în anul 14 d.Hr., o copie a textului Res Gestae Divi Augusti a fost inscripționată pe ambii pereți din interiorul pronaosului în limba latină, cu o traducere în greacă pe un perete exterior al naosului.
Inscripțiile sunt sursa principală rămasă a textului, deoarece inscripția originală pe stâlpi de bronz din fața Mausoleului lui Augustus din Roma s-a pierdut de mult, iar alte două inscripții supraviețuitoare ale textului sunt incomplete. Impresiile Monumentum Ancyrum au fost obținute de Expediția Cornell în anii 1907–1908 și au stat la baza studiului epigrafic, inclusiv al cercetătoarei epigrafice Mariana McCaulley.
## Copii
O reproducere la dimensiune naturală a pronaosului, inclusiv textul Deeds, a fost ridicată în grădinile Băilor lui Dioclețian din Roma pentru Expoziția Arheologică de la Expoziția Mondială din 1911 de la Roma. După expoziție, a fost pusă în depozit până când a fost expusă la Mostra Augustea della Romanità în 1937. După al Doilea Război Mondial, a fost mutată în Camera IX a noului Museo della Civiltà Romana
| 773
|
rowiki/3218678
|
Poligenie
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Poligenie
|
2025-03-25T08:39:24Z
|
# Poligenie
Poligenia este o interacțiune nealelică între mai multe gene, care determină caractere fenotipice cantitative precum înălțimea, masa corporală, culoarea pielii etc.
Trăsăturilor cu determinism poligenic corespund caracterelor cantitative clasice, spre deosebire de caracterele calitative cu determinism monogenic sau oligogen. În esență, în loc de două opțiuni, cum ar fi pistrui sau fără pistrui, există multe variații, cum ar fi culoarea pielii, părului sau chiar a ochilor.
Genele care contribuie la diabetul de tip 2 sunt considerate a fi mai ales poligene.
| 180
|
rowiki/3219030
|
Nodul rutier Freyming
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nodul_rutier_Freyming
|
2025-03-25T10:35:47Z
|
# Nodul rutier Freyming
Nodul rutier Freyming este un nod rutier situat pe teritoriul localității Betting, lângă Freyming-Merlebach (Moselle), la 2 kilometri de granița franco-germană. Este alcătuit dintr-un ansamblu de bretele și două sensuri giratorii. Nodul permite ramificarea de pe autostrada A4 (Paris–Strasbourg) către Forbach și Saarbrücken prin autostrada A320, pe de o parte, și asigură deservirea locală, pe de altă parte.
Nodul rutier a fost creat în 1976 pe autostrada A32 de la acea vreme, între Metz și Saarbrücken, pentru a o conecta la o nouă autostradă numită A34, în direcția Strasbourg. În 1982, tronsoanele de la Freyming ale A32 către Metz și ale A34 către Strasbourg au fost redenumite A4. În 1996, tronsonul rămas al A32 către Saarbrücken a fost redenumit A320.
## Drumuri deservite
- autostrada A4, care leagă Paris de Strasbourg;
- autostrada A320, către Forbach și Saarbrücken;
- RD 603 (fosta RN 3), axa Metz–Forbach;
- RD 80, care asigură deservirea locală a localităților Freyming-Merlebach și Betting.
| 372
|
rowiki/3218987
|
Claudia Rusca
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Claudia_Rusca
|
2025-03-25T11:12:06Z
|
# Claudia Rusca
Claudia Rusca sau Claudia Francesca Rusca (n. 1593 – d. 6 octombrie 1676) a fost o compozitoare, cântăreață și organistă italiană.
## Biografie
Ea a fost o compozitoare și călugăriță proeminentă a Renașterii italiene, a cărei operă a fost înregistrată în principal în domeniul muzicii sacre. Aparținând unei perioade în care femeile compozitoare erau rare și adesea nerecunoscute, Rusca a reușit să-și facă un nume într-un mediu muzical predominant masculin.
La o vârstă fragedă, Claudia a intrat în mănăstirea maicilor benedictine, unde a fost educată în arte și muzică, discipline foarte apreciate în mănăstirile vremii. Acolo, sub îndrumarea altor călugărițe specializate în muzică, ea a dezvoltat o înțelegere profundă a compoziției și a teoriei muzicale.
## Lucrări
- Motetes
- Misa en honor a la Virgen María
- Veni Sancte Spiritus
- Ave Maria
| 321
|
rowiki/3218740
|
Teatrul Național din Subotica
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_Na%C8%9Bional_din_Subotica
|
2025-03-25T13:18:42Z
|
# Teatrul Național din Subotica
Teatrul Național (în sârbă Народно позориште у Суботици, cu alfabetul latin: Narodno Pozorište u Subotici, în croată Narodno kazalište u Subotici, în maghiară Népszínház) este un teatru din Subotica, Serbia.
## Reconstrucție
Clădirea originală a teatrului, care a fost construită în 1854 ca primul edificiu public monumental din Subotica, a fost dărâmată cu scopul reconstrucției de către autoritățile orașului în 2007, deși fusese declarată monument istoric aflat sub protecția statului în 1983, iar în 1991 a fost adăugată în Registrul Național ca un monument de valoare culturală deosebită.
A fost organizată o campanie internațională atât în Serbia, cât și în Ungaria, pentru a salva clădirea originală. ICOMOS și INTBAU au protestat și ele împotriva deciziei, dar fără niciun rezultat. Conform unor păreri, centrul vechi al orașului Subotica a fost grav afectat vizual de această acțiune. Unele rămășițe puține ale clădirii distruse vor fi, se pare, încorporate în noul teatru.
| 364
|
rowiki/3219060
|
BMO Field
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/BMO_Field
|
2025-03-25T14:37:45Z
|
# BMO Field
BMO Field este un stadion din Toronto, Ontario, Canada. Construit între 2006 și 2007, găzduiește meciurile echipei de fotbal Toronto FC (care joacă în Major League Soccer), ale echipei de fotbal canadian Toronto Argonauts din Canadian Football League, precum și meciuri ale echipelor naționale de fotbal și rugby al Canadei.
BMO Field a fost unul dintre cele șase stadioane utilizate pentru Cupa Mondială FIFA U-20 din 2007, găzduită de Canada.
Arena a găzduit, de asemenea, MLS All-Star Game din 2008.
Operatorul stadionului este compania Maple Leaf Sports & Entertainment care deține drepturile de nume ale stadionului pe o perioadă de 20 de ani, pe care le-a cedat pentru o perioadă de zece ani către Bank of Montreal (BMO). Compania a dobândit drepturile în schimbul sumei de 27 de milioane de dolari și este și sponsorul tricoului echipei.
Stadionul urmează să găzduiască meciuri la Campionatul Mondial de Fotbal 2026, Toronto fiind unul dintre cele două orașe canadiene care vor organiza partide, alături de Vancouver.
| 328
|
rowiki/3219099
|
Psittaculirostris
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Psittaculirostris
|
2025-03-25T16:06:23Z
|
# Psittaculirostris
Psittaculirostris este un gen de papagal din familia Psittaculidae, care se găsește în Indonezia și Papua Noua Guinee..
## Specii
Conține trei specii:
- Psittaculirostris desmarestii
- Psittaculirostris edwardsii
- Psittaculirostris alvadorii
| 99
|
rowiki/3219101
|
Nodul rutier Lognes
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nodul_rutier_Lognes
|
2025-03-25T16:19:49Z
|
# Nodul rutier Lognes
Nodul rutier de la Lognes este un nod rutier situat pe teritoriul comunelor Lognes și Noisiel, la est de Marne-la-Vallée, în departamentul Seine-et-Marne. Este alcătuit dintr-un ansamblu de bretele și două sensuri giratorii. Nodul asigură conexiunea între autostrada A4 și RN 104, precum și deservirea orașelor Lognes, Noisiel, Émerainville, Croissy-Beaubourg și Torcy.
În 2014, partea de sud a nodului rutier a fost reamenajată: RN 104 a fost dublată pe fiecare sens de circulație.
## Drumuri deservite
- A4: axa Paris – Strasbourg;
- RN 104: către sudul Parisului;
- RD 499, fosta RN 499 (drumul Brie): deservirea localităților Noisiel și Torcy;
- RD 1406, fosta RN 303 (bulevardul Courcerin): deservirea localităților Lognes, Croissy-Beaubourg și Émerainville.
| 284
|
rowiki/3219035
|
Războiul iberico-armean
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_iberico-armean
|
2025-03-25T16:20:14Z
|
# Războiul iberico-armean
Războiul dintre regatele Iberiei și Armeniei (50-54 d.Hr.) este cunoscut în principal prin descrierea sa în Analele lui Tacitus.
Războiul a avut loc într-un context în care exista un echilibru fragil de putere între Imperiul Roman și Imperiul Part în Caucaz. Roma era atunci condusă de Claudius, iar Partia de Vologases I. Regatele caucaziene erau guvernate de doi frați iberieni: Pharasmanes I în Iberia și Mithridates în Armenia. Ambii depindeau de sprijinul Romei, care îl instalase pe Mithridates pe tronul Armeniei în anul 35 d.Hr. Cu toate acestea, după 15 ani, încrederea dintre frați s-a deteriorat, lucru pe care Tacitus îl atribuie intrigilor lui Rhadamistus, fiul lui Pharasmanes.
Temându-se de o uzurpare din partea lui Rhadamistus, tatăl său l-a convins să pornească război împotriva unchiului său și să revendice tronul Armeniei pentru sine. Iberienii au invadat cu o armată numeroasă, iar Rhadamistus a înconjurat și a început asediul împotriva lui Mithridates la fortăreața Gorneas (Garni), care era garnizonată de romani sub comanda prefectului Caelius Pollio și a centurionului Casperius. Rhadamistus a cucerit fortăreața prin asalt. Mithridates a părăsit fortăreața pentru a încheia pace cu Rhadamistus. Cu toate acestea, Rhadamistus l-a executat pe Mithridates și pe fiii săi, în ciuda unei promisiuni de nonviolență, și a devenit rege al Armeniei. Despre această uzurpare, Tacitus a scris: „Rhadamistus ar putea să-și păstreze câștigurile nelegiuite atâta timp cât era urât și infam, căci acest lucru era mai în interesul Romei decât dacă ar fi reușit cu glorie.”
Confruntat cu această perturbare a echilibrului regional și considerând evenimentul drept o uzurpare nelegitimă, Vologases I al Partiei a invadat Armenia în anul 52 d.Hr. pentru a-l proclama pe fratele său Tiridates rege al Armeniei. Iberienii nu au oferit luptă și s-au retras din unele orașe armene, inclusiv Artaxata, permițând astfel parților să le captureze fără rezistență. Conflictul a durat doi ani, până când iarna, ciuma și lipsa proviziilor l-au forțat pe Tiridates să se retragă din Armenia, ceea ce i-a permis lui Rhadamistus să revină cu o armată întărită și să-și reafirme dominația.
Cu toate acestea, în cele din urmă, a fost detronat din cauza caracterului său opresiv și a pedepsirii populației pentru ceea ce el considera a fi trădare, deoarece aceasta le permisese parților să intre în orașele lor fără opoziție. Nobilii armeni s-au răsculat în cele din urmă în anul 55 d.Hr. și au încercat să-l captureze pe Rhadamistus în palatul său, însă acesta a reușit să fugă împreună cu soția sa, Zenobia. În același an, Tiridates s-a întors și a fost proclamat rege al Armeniei.
Cu toate acestea, dominația partă asupra Armeniei era inacceptabilă pentru Roma, iar la scurt timp disputa a escaladat în războiul romano-part din anii 58-63 d.Hr.
| 1,020
|
rowiki/3219115
|
Charmosyna
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Charmosyna
|
2025-03-25T17:05:00Z
|
# Charmosyna
Charmosyna este un gen de lori din familia de papagali Psittaculidae. Cele trei specii recunoscute în prezent locuiesc în pădurile umede de pe insula Noua Guinee.
## Specii
Genul conține următoarele trei specii:
- Charmosyna josefinae
- Charmosyna papou
- Charmosyna stellae
| 104
|
rowiki/3219111
|
Lorius
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lorius
|
2025-03-25T19:37:50Z
|
# Lorius
Lorius este un gen de lori din familia de papagali Psittaculidae. Genul conține șase specii care sunt răspândite de la Insulele Moluce în Indonezia, prin Noua Guinee, până la Insulele Solomon. Aceștia au un penaj roșu caracteristic, cu diferite cantități de albastru (iar la unii galben și alb), aripi verzi și, la toate speciile cu excepția uneia, un creștet negru. Ciocul este portocaliu, iar picioarele sunt gri. Cu lungimi de până la 25-30 cm și greutăți medii de 132-190 grame, membrii acestui gen tind să fie cei mai mari din subfamilia Loriinae.
## Taxonomie
Genul Lorius a fost introdus în 1825 de către zoologul irlandez Nicholas Aylward Vigors, specia tip fiind lori cu cap violet. Cuvântul „lori” provine din malaiezul lūri, un nume folosit pentru o serie de specii de papagali colorați. Cuvântul a fost folosit de scriitorul olandez Johan Nieuhof în 1682 într-o carte în care își descria călătoriile în Indiile de Est.
### Specii
Genul conține șase specii:
- Lorius albidinucha – lori cu cap alb
- Lorius chlorocercus – lori cu guler galben
- Lorius domicella – lori cu cap violet
- Lorius garrulus – lori guraliv
- Lorius hypoinochrous – lori cu burtă violet
- Lorius lory – lori cu cap negru
| 431
|
rowiki/3219103
|
Trichoglossus
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Trichoglossus
|
2025-03-25T19:38:08Z
|
# Trichoglossus
Trichoglossus este un gen de papagal din familia Psittaculidae. Genul este răspândit pe scară largă în Australia, Wallacea și Melanezia, cu exemplare izolate în Filipine și Micronezia.
## Taxonomie
Genul Trichoglossus a fost introdus în 1826 de către naturalistul englez James Francis Stephens. Numele combină greaca veche thrix care înseamnă „păr” și glōssa care înseamnă „limbă”. Specia tip a fost ulterior desemnată ca Trichoglossus haematodus.
În urma publicării unui studiu filogenetic molecular în 2020, trei specii au fost mutate de la Trichoglossus la noul gen Saudareos.
### Specii
Genul conține zece specii:
- Trichoglossus rubiginosus
- Trichoglossus chlorolepidotus
- Trichoglossus haematodus
- Trichoglossus rosenbergii
- Trichoglossus moluccanus
- Trichoglossus rubritorquis
- Trichoglossus euteles
- Trichoglossus capistratus
- Trichoglossus weberi
- Trichoglossus forsteni
## Galerie
- Trichoglossus forsteni
- Trichoglossus moluccanus
- Trichoglossus chlorolepidotus
- Trichoglossus haematodus
| 361
|
rowiki/3219149
|
Nodul rutier Porte de Bercy
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nodul_rutier_Porte_de_Bercy
|
2025-03-25T20:47:35Z
|
# Nodul rutier Porte de Bercy
Nodul rutier de la Poarta Bercy este un nod de autostradă situat pe bulevardul periferic al Parisului, în Franța.
## Istorie
Lucrările au început în iulie 1967 și s-au încheiat la mijlocul anului 1969.
## Descriere
Nodul rutier de la Poarta Bercy este, alături de nodul rutier de la Poarta Chapelle, primul nod din Franța cu trei niveluri de circulație. Acesta are douăzeci și două de bretele și un sens giratoriu pentru realizarea legăturilor. Asigură conexiunile între bulevardul periferic, autostrada A4, cunoscută sub numele de „autostrada Estului”, și rețeaua rutieră locală din Charenton-le-Pont, la sud-est (Quai de Bercy), precum și din Paris, la nord-vest (Quai de Bercy și bulevardele Mareșalilor).
Structura principală este viaductul care traversează liniile de cale ferată ale rețelei sud-est a SNCF, venind din Gare de Lyon, cu o lungime de 300 m, având cinci benzi pe fiecare sens.
| 324
|
rowiki/3219187
|
Limbă VOS
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limb%C4%83_VOS
|
2025-03-26T01:39:23Z
|
# Limbă VOS
În tipologia lingvistică, o limbă verb-obiect-subiect sau verb-obiect-agent, care este în mod obișnuit abreviată VOS, este una în care majoritatea propozițiilor își aranjează elementele în această ordine. Cu alte cuvinte, verbul sau predicatul este mereu primul, urmând complementul iar apoi subiectul. Dacă limba română ar fi o limbă cu topică VOS (ceea ce nu este), un exemplu ar fi „Mănâncă mere Ion”. Această ordine relativ rară a cuvintelor reprezintă doar 3% din limbile lumii. Este a patra cea mai folosită topică a propoziției dintre cele șase posibile. Este o permutare mai comună decât OVS și OSV, dar este semnificativ mai rară decât SOV (ca în hindi și japoneză), SVO (ca în română) și VSO (ca în filipineză și irlandeză).
## Categorizare
| Ordine | Exemplu | Incidență | Incidență | Limbi |
| -------------------------------------------------- | -------------------- | --------- | --------- | ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- |
| SOV | „Ion mere a mâncat.” | 45% | 45 | Abazină, abhază, akkadiană, amharică, armeană, avară, aimara, azeră, bască, bengaleză, birmană, elamită, greacă veche, hitită, hindustană, japoneză, coreeană, kurdă, latină, malayalam, manchu, mongolă, navajo, nepaleză, pali, paștună, persană, sanscrită, tamilă, telugu, tibetană, turcă, quechua |
| SVO | „Ion a mâncat mere.” | 42% | 42 | Arabă (varietățile moderne), chineză, ebraică, indoneziană, majoritatea limbilor europene, swahili, thailandeză, vietnameză |
| VSO | „A mâncat Ion mere.” | 9% | 9 | Arabă (clasică și modernă standard), limbile berbere, ebraică biblică, limbile celtice, filipineză, gî'îz, limbile polineziene |
| VOS | „A mâncat mere Ion.” | 3% | 3 | Malgașă, limbile mayașe, Terêna, Qʼeqchi' |
| OVS | „Mere a mâncat Ion.” | 1% | 1 | Äiwoo, Hixkaryana, Urarina |
| OSV | „Mere Ion a mâncat.” | 0,3% | 0.3 | Tobati, Warao, Haida |
| Distribuție raportată de Russell S. Tomlin în 1986 | | | | |
### Caracteristici ale tipologiei
Ordinea cuvintelor VOS este considerată o ordine care dă prioritate verbului în propoziție, ca și VSO. Foarte puține limbi au o ordine fixă a cuvintelor VOS, mai ales în familiile de limbi austroneziene și mayașe. Multe limbi cu verbul în poziția inițială prezintă o ordine flexibilă a cuvintelor (cum ar fi St'át'imcets, Chamorro și Tonga), alternând între VOS și VSO. VOS și VSO sunt de obicei clasificate ca fiind verb-inițial deoarece au multe proprietăți similare, cum ar fi absența verbului „a avea” și gramatica predicatelor-inițiale.
Deși nu sunt la fel de universale, multe limbi cu prioritate pentru verb au și structuri ergative. De exemplu, majoritatea limbilor mayașe au o structură ergativ-absolutivă de acord al verbelor, iar unele limbi austroneziene au un sistem ergativ-absolutiv de marcare a cazului (vezi diateză simetrică).
| 1,078
|
rowiki/1385795
|
(329230) 2007 CV54
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/(329230)_2007_CV54
|
2025-03-21T15:54:10Z
|
# (329230) 2007 CV54
(329230) 2007 CV54 este un asteroid din centura principală, descoperit pe februarie 2007 de Maciej Małkowski și Piotr Tylenda.
| 53
|
rowiki/1385751
|
(315365) 2007 VB
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/(315365)_2007_VB
|
2024-03-17T09:03:43Z
|
# (315365) 2007 VB
(315365) 2007 VB este un asteroid din centura principală, descoperit pe 1 noiembrie 2007 de M. Urbański, P. Stańczak și B. Zieliński.
| 61
|
rowiki/984041
|
.kkrieger
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/.kkrieger
|
2015-07-05T18:21:59Z
|
# .kkrieger
.kkrieger este un joc video First-person shooter creat de Farbrausch in 2004
| 28
|
rowiki/210222
|
.kids
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/.kids
|
2024-10-31T21:32:59Z
|
# .kids
.kids este un domeniu de internet propus pentru sit-urile care conțin informații despre copii.
| 31
|
rowiki/1060004
|
10 lucruri nu-mi plac la tine
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/10_lucruri_nu-mi_plac_la_tine
|
2023-03-19T03:39:10Z
|
# 10 lucruri nu-mi plac la tine
10 lucruri nu-mi plac la tine (titlu original: 10 Things I Hate About You) este o comedie romantică americană apărută în 1999.
Filmul, o adaptare modernă după piesa Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, este numit după o poezie scrisă de personajul principal feminin pentru a descrie relația ei cu personajul lui Ledger. Considerat o performață notabilă din partea ambilor actori, 10 lucruri nu-mi plac la tine reprezintă debutul regizoral al lui Gil Junger.
## Sumar
James Cameron (Gordon-Levitt), un student nou la liceul Padua Stadium, este dat un tur al școlii de Michael Eckman (Krumholtz). In timpul turneului, Cameron o observă pe frumoasa și populara Bianca Stratford (Oleynik) și se îndrăgostește de ea. Michael îl avertizează că Bianca este superficială și încrezută și că tatăl ei nu-i permite să iasă cu nimeni. Cu toate acestea, Michael îl informează că Bianca este în căutarea unui profesor de franceză.
La reședința Stratford, sora lui Bianca proscris mai în vârstă, Kat (Stiles), este în conflict cu tatăl lor protectoare (Miller), care vrea să participe la colegiu Kat viitoare, în ciuda acceptarea ei la Sarah Lawrence College. Bianca este, de asemenea, lupta cu tatăl lor în ceea ce privește său strictă nu-dating regulă. Aversiunea lui Kat la dating solicită tatăl lor de a veni cu o nouă regulă, la furia lui Bianca: Bianca poate în prezent, numai în cazul în care Kat este, de asemenea, într-o relație.
Cameron începe să-i dea meditații Biancăi (în ciuda faptului că nici el nu prea știe franceză). După Cameron face o incercare esuata de a solicita o pe o dată, ea îl informează de regula tatălui ei. Acest lucru îi motivează pe Cameron și Michael să găsească pe cineva care să iasă cu Kat.
După o serie de încercări eșuate, Cameron sugerează că Patrick Verona (Ledger), un alt proscris, care este la fel de prost-dispus ca și Kat. Cameron încearcă să-i ceară ajutorul lui Patrick, dar acesta îl sperie. Michael sugerează ca Joey Donner (Keegan), un student afluent și model, care, de asemenea, dorește să iasă cu Bianca, să-l plătească pe Patrick să-i dea întâlnire lui Kat. Patrick este de acord, dar Kat vrea să aibă nimic de-a face cu el. La petrecere, vede Bianca Cameron, dar este tarat de Joey. El prezintă și încearcă să-i rog, atunci când își dă seama că Bianca este doar obsedat de el însuși. După petrecere, Cameron recunoaste sentimentele lui pentru Bianca, si se saruta. În ziua următoare, Patrick câștigă în cele din urmă Kat peste, cu un spectacol de "nu poate lua ochii de la tine" in fata echipei sale de fotbal intreaga. După ce furișa Patrick din detenție, du-te doi pe o dată și sărut, cu toate acestea, atunci când solicită Patrick Kat la bal, ea devine suspicios și lupta doi.
Bianca încearcă să convingă tatăl ei să o lase să participe la bal, dar el refuză, deoarece Kat nu este de gând să bal. Atunci când se confruntă cu Bianca Kat, este dezvăluit faptul că Kat datată anterior Joey și au culcat împreună o dată de la "toată lumea o făcea." Ea spune că Bianca sentimentele ei de izolare de la studenții colegii ei datează din acel incident și că ea n-ar face din nou ceva doar pentru că era lucru popular de a face.
Bianca și sfârșitul Kat a merge la bal cu Cameron și Patrick, respectiv. Joey este furios să afle că Bianca a plecat la bal cu Cameron, și se confruntă cu Patrick despre "aranjament" în fața Kat. Kat este foarte suparat pe Patrick, atunci când ea descoperă adevărul și lasă-l la balul de absolvire. Joey confruntă ulterior Cameron despre manipularea "afacere" pentru sine și bate-l la podea, dar Bianca pumni Joey de mai multe ori pentru utilizarea ei, pentru rănești sentimentele lui Kat, si pentru perforare Cameron. Bianca și Cameron au o sărut și se lasă Joey întins pe podea în durere.
În dimineața următoare, relația dintre Kat și Bianca pare să se fi îmbunătățit în mod drastic ca Bianca încearcă să o aline pe sora ei mai mare. Tatăl lor permite Kat pentru a merge la Sarah Lawrence College, ea este extrem de recunoscătoare și îl îmbrățișează cu bucurie. Mai târziu, la școală, Kat citește o poezie pe care a scris pentru ora de engleză, intitulat "Zece lucruri I Hate About You", care dezvăluie adevăratele sentimente pentru Patrick. După școală, Kat găsește o chitara in masina ei ca Patrick ei au cumpărat cu banii pe care-i plătesc Joey, și el admite că a dat peste cap sa și a lui Joey afacere de care se încadrează pentru ea. Kat îl iartă pe Patrick și cei doi se sărută.
## Distribuție
- Heath Ledger ca Patrick Verona este un elev în ultimul al la liceul Padua Stadium, cu o reputație exagerată. Vorbește engleza cu accent australian din cauză că a trăit acolo de la vârsta de 10 ani. Personajul lui este bazat pe Petruchio și numele lui de familie, Verona, este o referire la orașul natal al personajului original.
- Julia Stiles în rolul Katarinei „Kat” Stratford, „scorpia” filmului. Kat este o feministă mândră, insociabilă și nonconformistă. She is against dating and often "sneers at the idiocy of teenage social life". Este acceptată la Universitatea „Sarah Lawrence”, unde inițial tatăl ei refuză să o lase să meargă. Kat este bazată pe Katarina Minola. Numele ei de familie este o referire la orașul natal al lui Shakespeare Stratford-upon-Avon
- Joseph Gordon-Levitt este Cameron James, care, ca Patrick, urmărește o soră Stratford. În contrast cu Patrick, care este văzut ca intimidant și bărbătesc, Cameron este văzut la fel de dulce si delicat. El este un copil nou, are un tată în Armata Statelor Unite, si se imprieteneste cu Michael și Patrick. El se bazează pe Lucentio din Îmblânzirea scorpiei. Numele personajului este inspirat de regizorul James Cameron.
- Larisa Oleynik ca Bianca Stratford, sora mai mică a lui Kat și folie; văzută ca o "fată Valley" de tip, ea este bine cautati, poartă haine de designer și este popular în școală, deși ea în cele din urmă se îndrăgostește de geeky copil nou Cameron, spre deosebire de cele mai multe școlii tip popular, Joey. Ea se bazează pe Bianca Minola în Îmblânzirea scorpiei.
- David Krumholtz ca Michael Eckman, un tocilar audiovizual, care este delegat sarcina de a arăta Cameron în jurul valorii de. El devine rapid cel mai bun prieten al lui Cameron și ajută-l să câștige sistem de Bianca. El se bazează pe Tranio din Îmblânzirea scorpiei.
- Andrew Keegan ca Joey Donner, antagonist principal, un model masculin, care a rodate anterior Kat și face un pariu că el poate face același lucru cu Bianca. El se bazează pe Hortensio și Gremio din Îmblânzirea scorpiei.
- Larry Miller ca Dr. Walter Stratford, ONU obstetrician / ginecolog de îngrijire ISI crește fetele de unul Singur. ESTE FOARTE protector fata de Katarina Si Bianca, sub impresia CA ISI VOR fetele lui pierde SE VOR apuca de baut, droguri Si sexul IMEDIAT CE NU VA mai putea Sa le supravegheze. Personajul lui ESTE adapted Dupa Baptista DIN Piesa Originala.
- Susan May Pratt ca Mandella, un pasionat Shakespeare pe care Michael, îmbrăcat ca William Shakespeare, duce la bal. Ea este cel mai bun prieten a lui Kat.
- Gabrielle Union ca Chastity Church, cea mai bună prietenă a Biancăi.
- Daryl Mitchell ca Mr. Morgan, the proud African-American English literature teacher. He's an imposing teacher who, for the most part, seems to keep his classroom under control.
- Allison Janney ca Ms. Perky, the school's guidance counselor and a writer of erotic literature. She makes many sexual comments and innuendos throughout the film.
- David Leisure ca Mr. Chapin, the detention teacher and the girls' soccer coach.
- Greg Jackson ca "Scurvy", unul dintre prietenii lui Patrick.
- Kyle Cease ca Bogey Lowenstien, a golf enthusiast (hence his nickname, Bogey) and member of a clique of aspiring MBA's.
- Kay Hanley and Michael Eisenstein, membrii ai formației Letters to Cleo.
- Monique Powell and Brian Mashburn, members ai Save Ferris.
## Recepție
Filmul a fost primit de critici și de public, cu un rating de 7 din 10 pe IMDb și 61% pe Rotten Tomatoes.
### Premii
| An | Premiu | Categorie | Pentru | Resultat |
| ---- | ---------------------------------------- | ------------------------------------------------------------ | -------------------------------------------------- | ------------ |
| 1999 | Casting Society of America, USA - Artios | Cea mai bună distribuție, comedie | Marcia Ross Donna Morong | Nominalizați |
| 2000 | Chicago Film Critics Association Awards | Cea mai promițătoare actriță | Julia Stiles | Câștigat |
| 2000 | MTV Movie Awards | Performanță notabilă | Julia Stiles | Câștigat |
| 2000 | MTV Movie Awards | Cea mai bună performanță muzicală | Heath Ledger | Nominalizare |
| 1999 | Teen Choice Awards | Performanță notabilă | Julia Stiles | Nominalizare |
| 1999 | Teen Choice Awards | Comedia preferată | | Nominalizare |
| 1999 | Teen Choice Awards | Film - Cea mai amuzantă scenă | David Krumholtz Joey desenează pe fața lui Michael | Nominalizare |
| 1999 | Teen Choice Awards | Film - Sexist love scene | Julia Stiles Heath Ledger | Nominalizare |
| 1999 | Teen Choice Awards | Film - Banda sonoră a anului | | Nominalizare |
| 1999 | Premiile YoungStar | Cea mai bună perforanță a unui tânăr actor într-o comedie | Joseph Gordon-Levitt | Nominalizare |
| 1999 | Premiile YoungStar | Cea mai bună perforanță a unei tinere actrițe într-o comedie | Larisa Oleynik | Nominalizare |
| 1999 | Premiile YoungStar | Cea mai bună perforanță a unei tinere actrițe într-o comedie | Julia Stiles | Nominalizare |
### Adaptare
În 2009, ABC a finanțat un serial de două sezoane cu același nume cu Lindsey Shaw (Kat), Meaghan Jette Martin (Bianca) și Ethan Peck (Patrick) în rolurile principale și Larry Miller relându-și rolul de Dr. Statford din film.
| 3,112
|
rowiki/1629
|
10 ianuarie
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/10_ianuarie
|
2025-03-24T10:04:00Z
|
# 10 ianuarie
ianuarie • februarie • martie • aprilie • mai • iunie • iulie • august • septembrie • octombrie • noiembrie • decembrie
10 ianuarie este a zecea zi a calendarului gregorian. Mai sunt 355 de zile până la sfârșitul anului (356 de zile în anii bisecți).
## Evenimente
- 49 î.Hr.: Iuliu Cezar traversează Rubiconul, ocupă Roma și alungă pe Pompeius.[1]
- 0236: Papa Fabian îi succede lui Anteriu și devine cel de-al 20-lea papă.[2]
- 1430: Filip cel Bun, Ducele de Burgundia, înființează Ordinul Lâna de Aur, cel mai prestigios, exclusivist și scump ordin de cavalerism din lume.[3]
- 1475: Bătălia de la Podul Înalt: Victoria de la Vaslui prin care Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, a zdrobit armatele otomane conduse de Suleiman Pașa.[4]
- 1545: Se tipărește, la Târgoviște, "Molitvelnicul" lui Dimitrie Liubavici și se reia activitatea tipografică în Transilvania.
- 1661: Nicolae Milescu a tradus, din grecește, "Cartea cu multe întrebări".
- 1810: Napoleon Bonaparte divorțează de prima lui soție Joséphine.
- 1839: Gheorghe Asachi publică la Iași, în tipografia Albinei Românești, lucrarea "Atlas românesc geografic", format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate.
- 1863: Metropolitan Railway, cea mai veche cale ferată subterană din lume, se deschide între Paddington și Farringdon, marcând începutul metroului londonez.[5]
- 1880: Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu ("liberalii sinceri"), de orientare politică conservatoare, părăsește Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare în Partidul Liberalilor Sinceri.
- 1920: Tratatul de la Versailles intră în vigoare, punând capăt oficial Primului Război Mondial.
- 1920: Liga Națiunilor ia naștere în mod oficial, odată cu intrarea în vigoare a Convenției Ligii Națiunilor, ratificată de 42 de state în 1919.
- 1946: Are loc prima Adunare Generală a ONU, la Central Hall Westminster, Londra. Participă toți reprezentanții celor 51 de națiuni, membre cu drepturi depline ale ONU.
- 1949: Au fost lansate discurile de vinilin de către CBC (45 rpm) și Columbia (33,3 rpm).
- 1949: În Japonia, este stabilită legal ziua de muncă de 8 ore.
- 1966: A avut loc premiera filmului "Duminica la ora 6", în regia lui Lucian Pintilie, care a câștigat Premiul special al juriului la Festivalul de la Mar del Plata.
- 1966: Semnarea, în Tașkent, a "Declarației privind reglementarea conflictului indo-pakistanez".
- 1984: Statele Unite și Sfântul Scaun (Orașul Vatican) restabilesc relațiile diplomatice depline după aproape 117 ani, anulând interdicția Congresului Statelor Unite din 1867 privind finanțarea publică pentru un astfel de trimis diplomatic.
- 1995: Prin rezoluția nr. 48/126, Adunarea Generala a Națiunilor Unite a proclamat anul 1995 drept Anul internațional al toleranței.
- 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991. El a fost acuzat și trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracțiuni la legea siguranței pe calea ferata și pentru port ilegal de armă.
- 2005: A intrat in vigoare, în Italia, legea ce interzice fumatul în public.
- 2005: Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare.
- 2019: La Ateneul Român a avut loc ceremonia oficială de lansare a președinției române a Consiliului Uniunii Europene, prin vizita președintelui Consiliului European Donald Tusk, președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și a Colegiului comisarilor. Discursul în limba română ținut de Donald Tusk a impresionat mai multă lume.[6][7][8]
## Nașteri
- 1480: Margareta de Austria, Ducesă de Savoia, Prințesă de Asturia (d. 1530)
- 1493: Nicolaus Olahus, umanist și istoric de origine română, arhiepiscop de Esztergom și guvernator al Ungariei (d. 1568)
- 1748: Antonio Carnicero, pictor spaniol (d. 1814)
- 1769: Michel Ney, general și mareșal francez (d. 1815)
- 1799: Petrache Poenaru, revoluționar pașoptist, unul dintre organizatorii învățământului național (d. 1875)
- 1819: Pierre Édouard Frère, pictor francez (d. 1886)
- 1821: Caroline Charlotte Mariane de Mecklenburg-Strelitz, Prințesă Moștenitoare a Danemarcei (d. 1876)
- 1853: John Martin Schaeberle, astronom german și american (d. 1924)
- 1864: Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (d. 1931)
- Petrache Poenaru, revoluționar pașoptist
- Rod Stewart, cântăreț britanic
- George Foreman, boxer american
- 1869: Valeriu Braniște, publicist și om politic, membru de onoare al Academiei Române (d. 1928)
- 1883: Alexei Tolstoi, prozator și dramaturg rus (d. 1945)
- 1883: Maria Henrietta de Austria (d. 1956)
- 1896: Alexandru Busuioceanu, eseist, poet și traducător român (d. 1961)
- 1906: Grigore Moisil, matematician român (d. 1973)
- 1932: Aurel Vainer, politician român de etnie evreiască
- 1936: Robert Wilson, fizician american, laureat al Premiului Nobel
- 1942: Walter Hill, regizor, scenarist și producător de film american
- 1943: Petre Străchinaru, politician român
- 1945: Rod Stewart, cântăreț britanic
- 1949: George Foreman, boxer american (d. 2025)
- 1951: Dan Damaschin, poet român
- 1956: Zoia Alecu, cântăreață română
- 1960: Ioana Pârvulescu, critic literar român
- 1979: Anna Lesko, cântăreață din România
- 1998: Stefano Oldani, ciclist italian
- 2007: Maléna, cântăreață armeană, câștigătoare al Concursului Muzical Eurovision Junior 2021
## Decese
- 0681: Papa Agaton
- 1276: Papa Grigore al X-lea
- 1520: Jo Gwang-jo, învățat neo-confucianist coreean (n. 1482)
- 1683: Louis César, Conte de Vexin, fiu nelegitim al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței (n. 1672)
- 1778: Carl Linnaeus, botanist suedez (n. 1707)
- 1822: Bathilde d'Orléans, Ducesă de Bourbon (n. 1750)
- 1824: Victor Emmanuel I al Sardiniei (n. 1759)
- Carl Linnaeus, botanist suedez
- Samuel Colt, inventator american
- Coco Chanel, creatoare franceză de modă
- 1840: Prințesa Elisabeta a Regatului Unit, a treia fiică a regelui George al III-lea al Regatului Unit (n. 1770)
- 1862: Samuel Colt, inventator american, constructor al revolverului care îi poartă numele (n. 1814)
- 1888: Jacques Amans, pictor francez (n. 1801)
- 1910: Frederik Vermehren, pictor danez (n. 1823)
- 1947: André Savignon, scriitor francez, câștigător al Premiului Goncourt în 1912 (n. 1878)
- 1951: Sinclair Lewis scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (n. 1885)
- 1957: Gabriela Mistral, poetă chiliană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură (n. 1889)
- 1971: Coco Chanel, celebră creatoare franceză de modă (n. 1883)
- 1980: Petru Caraman, filolog român (n. 1898)
- 1989: Cristea Avram, actor român
- 1997: Lordul Alexander Todd, chimist suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (n. 1907)
- 2005: Prințesa Joséphine-Charlotte a Belgiei, soția lui Jean, Mare Duce de Luxembourg (n. 1927)
- 2007: Carlo Ponti, producător cinematografic, soțul Sofiei Loren (n. 1912)
- 2016: Teofil Codreanu, fotbalist român (n. 1941)
- 2016: David Bowie, cântăreț, compozitor, producător și inginer audio englez (n. 1947)
- 2017: Roman Herzog, jurist și politician german, președinte al Germaniei (n. 1934)
- 2020: Qaboos bin Said Al Said, Sultanul Omanului (1970-2020), (n. 1940)
- 2021: Constantin Rezachevici, istoric român (n. 1943)
- 2022: Margherita, Arhiducesa de Austria-Este, arhiducesă italiană (n. 1930)
- 2022: Jeff Beck, chitarist rock englez (n. 1944)
- 2023: Regele Constantin al II-lea al Greciei (n. 1940)
## Sărbători
- Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei (calendar creștin-ortodox; calendar greco-catolic)
- Sf. Ier. Dometian, episcopul Meletinei (calendar creștin-ortodox; calendar greco-catolic)
- Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești (calendar creștin-ortodox)
- Sf. Marcian (calendar greco-catolic)
- Sf. Grigore de Nyssa (calendar romano-catolic)
- Papa Agaton (calendar romano-catolic)
- Sf. Pavel Tebeul (calendar catolic)
- Benin: Sărbătoarea Vaudou
| 2,950
|
rowiki/1848311
|
10927 Vaucluse
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/10927_Vaucluse
|
2018-03-10T09:40:28Z
|
# 10927 Vaucluse
10927 Vaucluse este un asteroid din centura principală de asteroizi.
## Descriere
10927 Vaucluse este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe 29 ianuarie 1998 la Blauvac de René Roy. El prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,60 ua, o excentricitate de 0,13 și o înclinație de 6,7° în raport cu ecliptica.
| 131
|
rowiki/1851260
|
10928 Caprara
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/10928_Caprara
|
2018-03-10T10:32:46Z
|
# 10928 Caprara
10928 Caprara este un asteroid din centura principală de asteroizi.
## Descriere
10928 Caprara este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe 25 ianuarie 1998 la Cima Ekar de Maura Tombelli și Giuseppe Forti. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,78 ua, o excentricitate de 0,22 și o înclinație de 8,7° în raport cu ecliptica.
| 137
|
rowiki/1281
|
1093
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/1093
|
2025-01-18T23:13:28Z
|
# 1093
Anul 1093 (MXCIII) a fost un an al calendarului iulian.
## Evenimente
- 6 martie: Numit arhiepiscop de Canterbury, Anselm intră în conflict cu regele William al II-lea Rufus al Angliei, pe chestiunea învestiturii acordate episcopilor.
- 26 mai: Bătălia de pe râul Stugna. Cumanii distrug armata cnejilor kieveni Sviatopulk al II-lea și Vladimir Monomahul.
- 22 septembrie: Devenit rege al Norvegiei, Magnus al III-lea jefuiește insulele Hebride, Man și Anglesey.
- 13 noiembrie: Bătălia de la Alnwick. Regele Malcolm al III-lea al Scoției este înfrânt și ucis de către forțele regelui William al II-lea al Angliei.
### Nedatate
- iulie: Asediat de opt luni de zile, castelul Cebolla este cucerit de către trupele Cidului; în drum spre Valencia, acesta mai ocupă de la mauri foburgurile Villanueva și Alcudia ale Valenciei; stăpânul orașului, cadi-ul Ibn Yahhaf, intră în negocieri și renunță la alianța cu almoravizii.
- Generalul bizantin Manuel Boutoumites reprimă răscoala guvernatorului Ciprului, Rapsomates.
- Henric de Burgundia se căsătorește cu fiica regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei, Teresa de Leon, primind ca dotă comitatul Portugaliei.
- Prințul sârb de Rascia, Vukan ocupă de la bizantini orașul Lipljan, pe care îl incendiază.
- Trecând în tabăra contesei Matilda și a soțului acesteia, Welf al II-lea, după retragerea tatălui său, împăratul Henric al IV-lea în Germania, Conrad încheie o alianță cu aceștia și cu orașele Milano, Lodi, Cremona și Piacenza, care prefigurează viitoarea "Ligă lombardă"; Conrad se încoronează la Monza ca rege al Italiei, iar papa Urban al II-lea revine la Roma.
- Trupele creștine din Spania, comandate de nobilul Rodrigo Diaz de Bivar (supranumit, Cidul), încep asediul asupra Valenciei.
- Zachas, emir de Smyrna, supune Abydos unui asediu, însă este constrâns să se retragă în fața generalului bizantin Constantin Dalassenos; pe drumul de întoarcere, este invitat la un banchet de către Kilidj-Arslan, sultanul selgiucid de Rum, aliat secret al împăratului Alexios I Comnen, și este ucis.
## Arte, științe, literatură și filozofie
- Este construită catedrala Sfântul Canut, din Odense, în Danemarca.
- Este fondată Abația Maria Laach, situată lângă lacul Laach în regiunea Eifel pe teritoriul Germaniei de azi.
- Încep lucrările la catedrala din Durham, în Anglia.
- Se construiește castelul Carlisle, din Anglia.
## Înscăunări
- 6 martie: Anselm, ca episcop de Canterbury.
- 13 aprilie: Sviatopulk al II-lea, mare cneaz de Kiev (1093-1113).
- 22 septembrie: Magnus al III-lea, rege al Norvegiei (1093-1103).
- 13 octombrie: Robert al II-lea, conte de Flandra (1093-1111).
- 13 noiembrie: Donald al III-lea, rege al Scoției (1093-1098)
- Henric de Burgundia, conte de Portugalia.
## Nașteri
- Conrad al III-lea de Hohenstaufen, împărat romano-german (d. 1152)
- Roger al II-lea, rege al Siciliei (d. ?)
- Thiebaud al II-lea, conte de Champagne (d. 1151)
- Geoffroi de Vendome, abate și scriitor francez (d. 1132)
## Decese
- 13 aprilie: Vsevolod I, cneaz de Kiev (n. 1030)
- 30 iulie: Berta de Olanda, regină a Franței (n. ?)
- 29 august: Hugue I, Duce de Burgundia (n. 1057)
- 22 septembrie: Olaf al III-lea al Norvegiei (n. 1050)
- 13 octombrie: Robert I Frizonul, conte de Flandra (n. ?)
- 13 noiembrie: Malcolm al III-lea al Scoției (n. 1031)
- 16 noiembrie: Margareta de Wessex, regină a Scoției (n. 1045)
- Bertrand al II-lea, conte de Provence (n. ?)
- Gao, regentă în China dinastiei Song (n. ?)
| 1,322
|
rowiki/1849422
|
10932 Rebentrost
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/10932_Rebentrost
|
2018-03-10T09:59:24Z
|
# 10932 Rebentrost
10932 Rebentrost este un asteroid din centura principală de asteroizi.
## Descriere
10932 Rebentrost este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe 18 februarie 1998 la Drebach de Gerhard Lehmann. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 2,43 ua, o excentricitate de 0,16 și o înclinație de 12,7° în raport cu ecliptica.
| 131
|
rowiki/1851888
|
10930 Jinyong
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/10930_Jinyong
|
2018-03-10T10:43:31Z
|
# 10930 Jinyong
10930 Jinyong este un asteroid din centura principală de asteroizi.
## Descriere
10930 Jinyong este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe 6 februarie 1998 la Xinglong în cadrul programului Beijing Schmidt CCD Asteroid Program. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 3,05 ua, o excentricitate de 0,11 și o înclinație de 10,2° în raport cu ecliptica.
| 138
|
rowiki/1852479
|
10929 Chenfangyun
|
https://ro.wikipedia.org/wiki/10929_Chenfangyun
|
2018-03-10T10:54:30Z
|
# 10929 Chenfangyun
10929 Chenfangyun este un asteroid din centura principală de asteroizi.
## Descriere
10929 Chenfangyun este un asteroid din centura principală de asteroizi. A fost descoperit pe 1 februarie 1998 la Xinglong în cadrul programului Beijing Schmidt CCD Asteroid Program. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă mare de 3,16 ua, o excentricitate de 0,11 și o înclinație de 1,5° în raport cu ecliptica.
| 138
|
Romanian Wikipedia - Processed Dataset
This is a processed version of the Romanian Wikipedia subset from the FineWiki dataset, optimized for language model training and analysis. The dataset has been filtered to essential fields and enriched with token counts using tiktoken's cl100k_base encoding.
Dataset Overview
- Total Pages: 493,462
- Total Size: ~669 MB (compressed parquet)
- Language: Romanian (ro)
- Total Tokens: ~395 million tokens (cl100k_base encoding)
- Source: FineWiki - An updated and better extracted version of the wikimedia/Wikipedia dataset originally released in 2023
Dataset Structure
Data Instances
Example from the Romanian subset (values truncated for readability):
{
"id": "rowiki/3217840",
"title": "Melba (film)",
"url": "https://ro.wikipedia.org/wiki/Melba_(film)",
"date_modified": "2023-08-15T10:22:31Z",
"text": "# Melba (film)\nMelba este un film biografic muzical britanic din 1953 regizat de Lewis Milestone...",
"token_count": 2145
}
Data Fields
- id (string): dataset-unique identifier; format:
rowiki/<page_id> - title (string): article title
- url (string): canonical article URL
- date_modified (string): ISO-8601 timestamp of the last page revision
- text (string): cleaned, structured article text preserving headings, lists, code/pre blocks, tables and math. Has markdown formatting (headings, tables, lists)
- token_count (int64): number of tokens in the text field, calculated using tiktoken's cl100k_base encoding (used by GPT-4 and similar models)
Tokenization
Token counts are computed using tiktoken with the cl100k_base encoding, which is the same tokenizer used by:
- GPT-4
- GPT-3.5-turbo
- text-embedding-ada-002
This makes the dataset particularly useful for training or fine-tuning models compatible with OpenAI's tokenization scheme.
Processing Details
This dataset was created from the original FineWiki Romanian subset by:
- Filtering from 14 columns down to 6 essential fields
- Computing token counts for each article's text using tiktoken (cl100k_base)
- Processing in batches of 10,000 rows for efficient computation
- Saving as compressed parquet files with snappy compression
Files
000_00000_processed.parquet: 249,533 articles (~327 MB)000_00001_processed.parquet: 243,929 articles (~342 MB)
Use Cases
- Training or fine-tuning Romanian language models
- Token budget analysis and dataset planning
- Information retrieval and semantic search
- Question answering systems
- Text summarization and generation tasks
Citation Information
@dataset{penedo2025finewiki,
author = {Guilherme Penedo},
title = {FineWiki},
year = {2025},
publisher = {Hugging Face Datasets},
url = {https://huggingface.co/datasets/HuggingFaceFW/finewiki},
urldate = {2025-10-20},
note = {Source: Wikimedia Enterprise Snapshot API (https://api.enterprise.wikimedia.com/v2/snapshots). Text licensed under CC BY-SA 4.0 with attribution to Wikipedia contributors.}
}
License
The text content is licensed under CC BY-SA 4.0 with attribution to Wikipedia contributors, as per the original Wikipedia content license.
Dataset Creator
Processed and uploaded by Yxanul
- Downloads last month
- 84